Cum pierd eu zilnic timp aiurea

Firma la care lucrez, are un partener de afaceri. Care acel partener are un mic combinat spre ieşirea din Călăraşi. De unde scrie Martifer, dacă faci dreapta, ajungi în curtea lor. Acum, el fiind partener, este necesară o colaborare. Asta înseamnă că mă mai duc pe la ei, le mai dau o factură, le mai duc un document la semnat, etc.
Până acum câteva zile, portarul se uita în portbagajul maşinii când ajungeam şi când plecam. Acum, el face nişte hârtii. Unde eu îi spun cum ma cheamă, de unde vin, la cine mă duc, ce maşină conduc, etc.
Am aflat din ultimele patru zile următoarele:
- mă cheamă Călin Decebal;
- lucrez la Stefyprot (nu la Stefyproiect, cum bine am dictat);
- am numarul la masina CL-90-THL, nu B-90-THL;
- mă duc să-l vizitez pe Eugen Bambulea, nu pe Eugen Bambuleac;

De asemenea, primesc la intrare şi un ecuson pe care scrie “Visitor”. Păi acolo unde ajung eu sunt maxim 30 de angajaţi în toată clădirea. Chiar nu ştiţi care sunt de-ai voştri şi care nu???

În plus, nenea portar, a fost obligat să mai şi sune la secretară să o anunţe că vin. Secretara este în alt corp de clădire, la vreo 200 de metri de locul în care ajung eu. Ea habar n-are de existenţa mea şi nici eu de a ei.

Cu căutatul în portbagaj tot sunt nedumerit. Ţin să precizez că firma respectivă este portugheză şi produce nişte confecţii metalice. Un fel de profile U care se folosesc normal la construcţii metalice, doar că de vreo 10 ori mai mari. Acum, eu chiar m-am uitat. În afară de câinii din curte, mi-e absolut imposibil să fur ceva ce ar putea încăpea într-un portbagaj de Dacie Slogan.

Cu actele sunt şi mai nedumerit. De ce faci nene acte daca nu le poţi face corect? Or să caute politia pe Călin Decebal de o să le iasă peri albi.

Aşa că eu, de fiecare dată când mă duc să arunc nişte hârtii pe biroul lui Eugen (lucru care îmi ia vreo 60 de secunde) cu tot cu salutări şi urcat scări, pierd vreo 10 minute la poartă.