Da-ne bani, te angajăm, după care te şi prostim

Nu mai am dovada. Am primit un e-mail de la BestJobs, care îmi prezenta o ofertă de munca. Acum vreo 5-6 ore. În momentul acesta mesajul a fost sters.
Treaba era în felul următor. Pentru a te putea angaja, trebuia să trimiţi un SMS cu textul “angajeaza-ma boule” sau ceva de genul, SMS care era taxat cu 1 euro/mesaj.
Acum eu înţeleg că e perioadă de criză şi că angajatorii trebuie să-şi axeze cerebelul către producţie. La producţia de bani ma refer. Dar nici chiar aşa. Voi aveţi nevoie de mine şi tot eu trebuie să vă plătesc pentru a mă angaja?
Asta este o problemă pe care de multe ori am văzut-o. La majoritatea interviurile pentru un post am fost făcut să mă simt de parcă mi s-ar face o favoare dacă aş fi angajat la ei.
Nu e chiar aşa. Nu este nevoie de un angajat într-o firmă dacă… chiar nu este nevoie de el. Suna ciudat, dar este foarte real şi corect.
În principiu, angajatorul ar trebui să te implore pentru ca tu să te angajezi la el.
Chestia în România este înţeleasă cu totul greşit. Pentru a participa la un interviu pierzi toată ziua. Stai pe un hol aşteptându-ţi rândul sau aşteptând persoana care se ocupă cu angajările să ajungă la muncă. În 90% din cazuri nu ţi se va oferi nici măcar un pahar cu apă.
După aşteptare, intri într-un birou. Aici ţi se pun tot felul de întrebări. La întrebarea “ce salariu aţi dori?” vine prostia noastră. Majoritatea dăm sume situate între minimul pe economie şi mediu.
Mi se pare o idioţenie. Recunosc, şi eu fac parte din grupa de oameni asupra căreia am făcut referire mai sus.
Sentimentul este mereu acelaşi. Ni se face un bine pentru că ni se oferă un loc de muncă. Nu ne gândim însă ce bine facem noi angajatorului că acceptăm acel loc de muncă.
Am un prieten care munceşte de câteva luni fără carte de muncă. Eu am muncit un an fără carte de muncă. De când lucrez cu carte, am numai salariu minim trecut în ea. În situaţia mea sunt prea mulţi.
De ce ne zbatem? Ca să ajungem la o concluzie: “Atât merităm”. Chiar atât merităm. Eu dacă aş avea angajaţi atât de proşti, nu văd de ce i-aş plăti mai mult. Aş fi impertinent. Îmi pot lua în câteva luni un BMW cu banii ăia.
O merităm şi ar trebui să ne mulţumim cu minunata piaţă a muncii din România.