Jurnalul lui Fernando – ep.3 – 21.03.2009

10.30-22.30 – Jurnalule astăzi nam facut nimic. Ma trezit mama si ma batut. Că cică să mă duc sa fac ceva cu viata mea. Iam spus cîs artist şi mo lasat. Mo lăsat încuiat în cameră, ca sa ma gaseasca tata cand vine să mă bată. Că cică cu bătaie îm vine mintean cap. Eu am stat si mam gândit.
Eu şiacuma gândesc din cauza uşei. Eu unde ma duc trebuie sa intru peo uşă. Şiam avut o relev renle refelaţie. Uşea este probabli prombabil cea mai inportant lucru din veaţa mea.
Eu mereu pun mâna pă uşă. Unde mă duc înainte dau mâna cu clanţa uşei şi după aceia dau mâna cu alţii.
La casă avem uşe. Doar iarna. Că vara o ţinem deschisă şi punem perdea în pioneze ca să nu intre musca. Schimbăm perdeaua că o zgârie mâţu.
Io închid uşea de la weceu mai des decât mă pişi. Că eu mă pişi odată dar închid uşa şi când intru şi când ies. Se mai deschide şi închide odată pe an, când vine vidanjerii şi bagă furtunul acela mare pe gaura pe care fac eu pipi şi scoate pipiul meu deacolo.

Aceasta povestire a fost scrisa pentru a participa la un concurs. Dar se pare că minunaţii organizatori ai acestei înşelătorii şi-au băgat picioarele. Puteţi urma cursul evenimentelor pe blogul lor de căcat, unde se pare că nu a mai călcat vreun administrator de vreo două săptămâni. Pe această cale, vă doresc stimaţi depozitari de uşi, un dulce dă-vă dracu’, în spiritul sărbătorilor cu ouă care urmează.

Cerşetorii de la Petrom

Nu înţeleg care e treaba cu anjaţii Petrom care freacă menta pe lângă pompe. Cu ceva timp în urmă n-am fost atent şi s-a apucat un băiat să toarne Premium 95 în Grăsuţă şi eu îî pun numai 99. De atunci am spus că mă ocup singur să-mi pun benzină.
Câteodată vin, câteodată nu. Astăzi a venit, se postase lângă pompă, mi-a desfăcut buşonul, nu mi-a venit să-i spun să mă lase pe mine să mă ocup. Intru să plătesc, când mă uit afară, se apucase să-mi spele geamurile. Erau curate, aşa că începuse să facă asta numai ca să-i arunc un bacşiş. I-am dat 2 lei, m-am urcat în maşină şi am plecat.
Din instinct, mi-a venit să-i dau. Dacă nu-i dădeam, se uita urât şi mie nu-mi place să se uite oamenii urât la mine.
Eu nu înţeleg de ce nu cerşesc. Oricum am plătit pentru un lucru pe care l-a făcut, cu toate că nu trebuia.
Mai bine se postează în faţa pompei cu o pancardă: “Fă-ţi plinul, du-te la casă, plăteşte, întoarce-te, dă-mi bacşiş şi după care eşti liber”.

Poem – episodul 2

Aceeaşi cârciumă despre care am povestit şi aici.
Acelaşi chelner slinos. De data asta nu ştiu dacă mirosea frumos, dar nu mai purta un val de miros de transpiraţie după dânsul.
Am comandat haleală. Iama a avut o dorinţă:
- Aş vrea spaghete carbonara, dar cu mai mult sos.
- Adica să aibă mai multă apă, să le fiarbă în apă mai multă.
- Nu, mai mult sos;
- Sigur că da.
Eu nu m-am complicat, am cerut pizza.
Cu toate că am făcut amândoi comanda în acelaşi timp, pizza a fost adusă cu vreo 15 minute mai devreme. Am considerat un gest de apreciere la adresa mea.
Mulţumiţi amândoi de haleală, ne hotărâm să plătim şi să ne pregătim de plecare. Odată cu comandarea ultimei beri cer şi nota.
Termin berea în vreo 15 minute, şi aştept.
Nota nicăieri.
Aduce într-un final nota, pe care nu era trecută pizza, deoarece a fost trecută la altă masă, sau ceva de genul acesta.
Plătim şi plecăm.
Bătrânelul de care v-am povestit în primul episod nu mai era pe-acolo. Dumnezeu să-l odihnească.

Jurnalul lui Fernando – ep.2 – 12.03.2009 – joi

10.30 – Ma trezit taicămiu cu doo palme. Că cică să mă duc să dau mancare la găini că n-a mâncat de eri. Mam dus să dau. Am mâncat doo oo şi o bucată de mămăligă.
11.35 – Mă joc cu mâţu şi mă gândesc. De ce nu avem noi aicea la ţară o bancă? Aşi putea să mă împrumut de bani şi naş mai avea grijea zilei de maine.
12.30 – A venit Arturo la mine. Cică să mergem să ia maşina că rămăsese duminecă fără benzină la Bucoşniţa. Am plecat să io loam înapoi. Lam loat şi pă John.
(Îţ’ spun doar ţie junalu-le. Ce bine arată John în dimineaţa asta. Şia făcut sigur ceva la păr.)
13.00 – Aşteptăm de juma de oră ocazia. A trecut trei căruţe. Nu mergem cu căruţa că nu suntem ţărani.
13.30 – Nea Marin nea loat cu Dacia. Are casetofon, iam dat sidiul meu cu manele săl bage, dar nare sidirom. Lam pus in gea giam.
14.60 – Am ajuns la Bucoşniţa. Unde lăsase Arturo maşina nu mai iera. Neam învârtit, poate a împinso copii că nare frâne.
15.20 – Nui de găsit. Am întrebat prin sat daca na văzut nimeni o maşina trecând pe drum. Mia spus că a văzut mai multe. Neam dat seama ca sunt mai multi hoti si nu suntem singurii furati.
15.40 – Stăm pă marginea drumului şi ne uităm la maşinile care trece. Poate vedem maşina roşie a lu Arturo. A desfăcut John o sticlă de 2 litrii de bere şi bem. Ne e cam foame, dar băuturai mai bună şi navem bani de salam.
(Ştiu că tu nu zici la nimenea, aşa căţ spun doar ţie jurnalule. Când mia dat John să beu, am simţit saliva lui pe buza sticlei. Mi sa parut asa egzcitant…)
16.30 – Am termenat berea. Masina lui Arturo nu trece. Cred că hoţii e foarte deştepţi dacă nu trece ei peacolo. Cântăm un cântec de jale Florin Salam – Salam Reggeton (laiv). Ni se face foame.
16.45 – Nea întrerupt melodia niste claxoane. Vedem de departe masina rosie vine spre noi. Neam pus in mijlocul drumului. A oprit şi a coborât doi fraieri. Iam intrebat daca e masina lui Arturo. O zis ca nu stie cine e Arturo, dar masina nui a lor. Sa uitat arturo si sia dat seama ca e masina lui.
16.48 – Arturo sa suparat si a sarit la bataie.
16.50 – Eu si John am fugit sa loam cutine ca noi fara cutite nu ne batem ca nu suntem fraieri.
17.30 – Mergeam linistiti spre Pipirig si vine Arturo din spate. A zis ca santem prosti ca nu am stat si ca iel ia batut paia singur. Avea ocii vineti si sange pe cap. Mana stanga iera scarndi scarntita.
18.00 – Mai iera 5 km pana la Pipirig si ramane Arturo fara benzina. A zis sampingem ca daca o lasa vine altii sio ia, ca nu sencuie portierele. Am impins. Arturo si John mia povestit cum a futut ei amandoi in acelasi timp la Mirela lu’ nea Mihai. Si mio zis ca eu de ce nu fut? Leam zis ca eu nam timp de jucareli, miemi place femeile serioase.
(Iţ’ scriu doar ţie, mă gandeam ieu aşa, femeile carei cuminti de ce are pidza? Nu putea sa le faca Dumnezeu fără?)
18.30 – Am ajuns la Pipirig.
18.40 – Ma batut mama ca dece umblu ca prostu. Eu iam spus cam fost in interes de servici. Ca trebuie sa legam relatia cu cantareti ca Arturo si John. Si mama mă bătea şi spunea ca umblu cu toţi beţivii.
19.00 – Mia venit să plâng. Plâng şi mia venit să cânt. Şi mi-a venit aşa nişte versuri frumoase.
(Ţi le spun doar tie: Miemi place sa petrec / La pat eu sunt berbec, Si maduce mult cu pluta/Si tu te uiti la maciuca)
20.00 – Am cautat muzica pe orga care se potriveste cu versurile mele. Orga are melodii deja facute si trebuie sa apas pe botoane şi s-a făcut cântecul.
21.00 – A venit tata de la cârciumă. Si ma bătut că el vrea să bea şi eu fac prea multă gălăgie ca să bea el. Am făcut pipi pe mine în timp ce mă bătea. Acum mie frig că e frig şi am pantalonii uzi.
(va urma)

REALITATEA.NET – Un analfabet a obţinut permisul auto pentru categoriile B, C şi E. VEZI VIDEO

Acum avem şi dovada modului în care s-au dat permisele în Argeş. Nesimţiţi poliţiştii aştia, să te întrebe de semne de circulaţie şi de fluturaşii ăia de pe hârtie…

Cum s-a operat Decebal de apendicită

Când eram mic, erau anumite lucruri cărora nu le vedeam rostul. Unul dintre ele era micul dejun. Eram prin clasa I şi părinţii mei nu percepeau ca eu să nu pap înainte de a mă duce la şcoală. Câteodată aruncam mâncarea pe geam. De data aceasta nu mi-a mers. Dintr-un motiv sau altul a trebuit să apelez la minciuna cu durerea burţii. Mi se părea oricum o minciună răsuflată, folosită de mai multe persoane, iar mie îmi plăcea să fiu original.
- Tată, mă doare burta, nu pot mânca.
- Cum aşa? Unde te doare?
- Păi aici. (şi inventez eu un loc prin apropierea ficatului)
- Îmbracă-te, mergem la doctor.
- Ia, parcă-mi mai trece!
- Nici un ia, la doctor.

Ajuns la doamna Chiru (un chirurg din jumătatea de oraş mic în care locuiesc, un doctor care chiar îşi cunoaşte meseria), mă consultă, mă apasă, mă ascultă şi dă verdictul:
Operaţie urgent. Apendicită. Mâine dimineaţă, nemâncat, pijamale şi la tăiat! Bine că aţi venit, dacă mai stătea câteva zile, era caz de peritonită.
Eu când am auzit mi s-au scurs transpiraţiile de pe frunte până în şosete.
Acum urăsc spitalele şi bineînţeles că le uram şi atunci.
A doua zi, pe drum, clasicele plânsete. Că nu vreau, că dacă se întâmplă ceva. Ai mei m-au liniştit spunându-mi că mă vait degeaba, de bisturiu nu scap.
Pe masa de operaţie, două glume înainte, şi-a făcut anestezicul efectul şi operaţia a decurs normal. Normal din punctul meu de vedere, doctorii mi-au spus că m-am mişcat în timpul operaţiei şi am vorbit prostii.
M-am trezit, m-au vizitat colegii, mi-au adus Coca Cola, biscuiţi, ciocolate, etc, iar eu nu aveam voie să pap decât supă cu paiul.

Minciuna te scoate din probleme uneori. Dar dacă din cauza ei ajungi sub bisturiu, ceva e necurat la mijloc.

Castigatorule

Te-ai săturat să ai dificultăţi de scriere? Acum este şansa ta să te înscrii la şcoală! Pentru fiecare coleg adus primeşti o carte. Poate fi folosită şi ca mouse pad!

Jurnalul lui Fernando – ep.1 – 08.03.2009 – martie

10:15 Mam trezit, am mâncat două oo. Mama ma certat, că ci-că să mă spăl pă dinţi. Eu am zis că nu. Frig în Pipirig azi. Am vrut s-ă ies să cânt cu orga afară, dar ploo.
11:15 A venit John a lu’ Maria. S-ă mergem la plimbare cu maşina. Am luat sidiul cu manele şi a-m plecat. Neam întâlnit la poartă la nea Mihai. Nu are sidirom la maşină. A-m agăţat sidiul la oglindă. Am mers vreo 400 de metrii şi so terminat benzina. Neam plimbat pe jos. În ploaie. Mia spus că el a futut la Mirela lu’ nea Mihai. Iam zis ca nu cred.
13.00 Mam dus acasă să mănânc. Mama mia făcut mămăligă. Sunt fericit. Mănânc şi cânt, mănânc.
14.00 Ma pus mama să dorm la prânz. Eu iam spus că sunt şmecher şi să se ducă dracu-lui. Mia dat doo palme. Am dormit.
16.00 Am ieşit cu Arturo la plimbare. A zis că mă duce la oraş, la Caransebeş să cântăm acolo. Am luat orga şi am plecat. Nu îmi place adidaşii noi. Mă jenează. O să încerc săi port cu şosete.
16.20 Am rămas fără benzină sau sa infundat jiclerul. Nu arata bine acul de la benzina.
16.45 Suflam in jicler.
17.20 Am pus jicleru la loc. Tot nu merge. Cântăm ceva pe marginea drumului. Cântece de munte. Florin Salam – Fraţii mei.
17.40 Nea luat un sofer la autostop. Are un camion. Nea bagat in spate. A zis ca ne ia doar o suta de lei pana la Caransebes. Noi oricum, vrem sa sarim din camion când ajungem si s-ă nui dăm nimic.
18.46 Am sărit din camion şi am fugit. Nu nea prins. Arturo şia lucgzat glesna.
19.45 Am ajuns in club. Acolo erea sărbătorite nişte zile de naştere. Era în aceiaşi zi, ziua la mai multe femei. Vro 40. Era mai multe sărbătorite decât invitaţi. Am pus instrumentele si am inceput sa cantam.
20.00 Am cântat cu bărbatul şi femeile o zis că sunt homosexual şi să nu mai cânt.
20.10 Nu am mai cantat. Am stat şi am baut bere şi m-am gândit la viaţă. Mă gândesc că dacă sunt celebru, la ce trebuie să cânt eu pentru femei? Că pe mine bărbaţii mă place.
22.00 Am plecat de la femei si neam dus la o discoteca. Una dintre cele mai tari din Caransebes. Toţi mă ştie acolo. Sunt pă sistem!
22.10 Neam rugat de badigard să ne lase să intrăm înăuntru. Iam dat cate 40 de mii fiecare si nea lasat.
22.20 Am început să dansăm. Suntem pă sistem!
00.25 Dansăm.
03.25 Am terminat de dansat şi am plecat. John zice că să mergem pe jos până la Pipirig că nu e mult. Dar eu zic că nu că Arturo are picioru lugzat.
04.00 Mergem pe jos înspre Pipirig. A oprit unu să ne ia şi a văzut că suntem beţi şi nu nea loat.
04.10 Am ajuns la un nonstop. Am întrebat vânzătoarea dacă are salam regeton. Am râs. Ne-a dat o bucată de parizer cu 50 de mii.
04.20 Am mâncat şi am pornit la drum. Arturo a zis că a futut pe Mirela lu’ nea’ Mihai. Nu am crezut.
(jurnalule, scriu numai aici, unde n-u vede nimeni. Mi se pare că îmi place John. Are un farmec al lui.)
05.00 Am ajuns acasă. Mama s-e trezise. Ma întrebat unde am fost. Iam spus că fac ce vreau. Mi-a dat doo palme şi la trezit pe tata. Tata ma bătut mai rău ca cica să nu mai pierd noptile. Să pun mâna să muncesc. Eu iam spus că muncesc să fac muzică şi să mă fac vedetă. M-a bătut mai rău.
06.00 Nu pot să adorm. Mă gândesc la John.

Somn uşor jurnalule.

Sunt un băieţel tunat!

Nu mai suport tăcerea, trebuie să mărturisesc. Astăzi am ascultat de 7 (şapte) ori piesa Sunt o fetiţă tunată, interpretată de Sexy Brăileanca. Nu întrebaţi, nu comentaţi. Nici eu nu ştiu ce m-a făcut să nu scot piesa din urechi. Ba chiar o şi fredonam. Ma simţeam o fetiţă tunată, cu toate că eram un băieţel gras.
L.E. – puteti inlocui “astăzi am ascultat de 7 ori…” cu “astăzi am ascultat de 8 ori…”. Multumesc.

De ce urâm ţiganii?

Un răspuns la articolul acesta.

Toată populaţia României se poate cataloga drept un popor cu ură direcţionată către ţigani.
Eu văd lucrul acesta ca pe rasism.
Până acum pot spune că nu prea m-au deranjat ţiganii mai cu nimic. Da, îi văd că înjură, scuipă şi sparg seminţe pe unde apucă. Însă pot ignora. Lucrurile acestea le fac şi românii. Îi ignor şi pe ei.
Există ţigani care au afaceri, care produc bani, nu numai din furt. În cazul în care un ţigan afacerist fură statul român, este numit “ţigan împuţit”. Dacă un român face lucrul acesta, este numit de mulţi “băiat descurcăreţ şi simţit”.
Trebuie să realizăm că ţiganii sunt un popor nomad. Aşa au ajuns în românia şi aşa sunt catalogazi şi în zilele noastre. Din punct de vedere legal nu au prea multe drepturi. Nici nu solicită multe lucruri. Aţi văzut ţigani care să facă grevă? Eu nu.
Homosexualii ies în fiecare an în stradă şi sunt bătuţi de nazişti şi apăraţi de organele de ordine. În plus mai şi cer legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex.
Acum, ţiganii de ce nu ar ieşi în stradă să acuze poporul român de rasism?
Ungurii vor autonomie. Deja treaba cu ungurii a luat-o razna. Pe teritoriu românesc, statul român este obligat să asigure studii în limba maghiară pentru minorităţi. De asemenea, ungurii se pot adresa în justiţie în limba maghiară.
Cunosc personal un băiat care vroia să predea ore de ţigănească într-o şcoală care avea, în proporţie de 80% elevi ţigani. Băiatul avea facultate şi vroia să facă ceva. Nu i-a mers.
Din punctul meu de vedere, ţiganii sunt mai îndreptăţiţi să înveţe ţigănească pe teritoriul românesc, decât ungurii maghiară. Ungurii au o ţară în care se pot duce, ţiganii nu.
Nu sunt de partea hoţilor, violatorilor şi criminalilor, dar generalizarea nu îmi place.
Este imposibil să se realizeze un popor creat în întregime din ţigani, din simplul motiv că nu deţin un teritoriu, aşa că tot români rămân.