Daca aveti de gand sa cititi o explicatie schioapă şi idioată a problemei alăturării numărului 666 codurilor de bare, daţi click aici.
Este o problemă foarte gravă. Aş dori să-i întreb pe preasfinţiţii care s-au gândit la aceste prostii de ce nu se sinucid în a 666-a zi de viaţă? De ce sunt de acord să primească salariul de 1000 lei (să zicem) şi nu 665 de lei, ca sa nu existe nici o problemă? Când curăţă fasole, aruncă boaba cu numărul 666 sau o bagă şi pe ea în ciorbă?
Nu prea înţeleg care este problema cu numarul diavolului. Dacă spun 1332 nu este nici o problemă, dar daca spun 666×2, gata, sunt al dracului, Belzebut cuvântează printre buzele mele, iar Lucifer se pregăteşte să joace fotbal cu planeta noastră.
Anul 1998 a trecut fără prea mari probleme. A fost anul cu numărul 666×3. De ce nu ne-am dus dracului atunci?
Problema “credincioşilor slujitori ai domnului” în această perioadă de criză este, din punctul meu de vedere, plictiseala. Nu prea mai au bani băbuţele să arunce aiurea pe lumânări şi pâinici ca să se ducă la biserică, aşa că stau acasă. Preoţii sunt fără muncă şi se gândesc la lucruri idioate.
Parcă îmi şi imaginez doi popi beţi morţi cum se uită pe-o sticlă de coniac, la codul de bare şi spun:
- Coaie!! Scrie 666, să mor io! Hăhăhă.
- Hai bă, cum să scrie? Tocmai pă coniac…
- Scrie bă, uite, dacă aduni marginea la etichetă cu dungutele astea şi scazi numărul de grade, dă 6 şi dacă ne uităm la restul de laturi rămase şi le înmulţim cu numărul de grade împărţit la 5, după care îl înmulţim cu 6 si scădem 1, ne dă 666!!!
- Da bă, aşa e! Abia aştept să-i arătăm şi Părintelui Ştefan, să vezi ce-o să râdă.
Doar că părintele Ştefan avea un site şi a postat acolo toată povestea, iar parlamentarii, au pus botul, deoarece lor le place să se joace de-a propunerea legilor, dar nu le place să se împotrivească trimişilor Domnului pe pământ, aşa că se joacă oleacă de-a politica şi dezbaterea.
Ideea în sine este idioată. Mă aştept să ajung la aprozar, la casă, dorind să achit pâinea şi să mă trezesc că sună alarme şi mi se spune: “vă rog frumos să plecaţi, nu puteţi face cumpărături acum, sunteţi clientul cu numărul 666, bună ziua.”.
De multe ori aud că “nu se mai fac lucruri ca alta data”. Am ajuns să îmi dau seama de unde provine.
Am spus-o si eu astazi, în supermarketul în care toate articolele de îmbrăcăminte erau defecte. Erau bune ca lungime, dar în zona burţii se îngustau.