Bătrâneii sunt o specie ciudată, bosumflaţi când nu le predai locul în autobuz, cu toate că în jurul tău mai sunt 10 locuri libere, fericiţi când îi laşi să se bage în faţa la o coadă la care aştepţi de 20 de minute.
Liniştit, pe un trotuar oarecare, lângă o băncuţă oarecare, aşteptam pe un oarecare. Un moşuleţ, cu 2 sacoşi în braţe, se opreşte lângă mine. Nu bună ziua, nu nimic:
- Oare cât să mai car eu mâncare ca un măgar?
- Ei, asta e…
- Am cărat alaltăieri, am cărat ieri, azi car iar. Oare cât?
- Eh… (plictisit)
- Ia uite, am făcut piaţa, uite ce mi-a mai rămas domnule, uite. (îmi arată 2 lei mototoliţi alături de o batistă)
- Ce să-i faci…
- Dar când mor, ia spune-mi, cine o să mai facă piaţa, cine?
- (fără să vreau, o scap) Pula mea…
- Vai domn’le, ntz, ntz, ntz, dar urât mai vorbeşti.
- Se mai întâmplă.
Şi-a luat sacoşile şi a plecat repejor.
Morala: Nu te băga în vorbă cu necunoscuţi, e posibil să vorbească urât, iar tu, în 80 de ani de viaţă, nu ştii ce-i aia pulă…
Abia trezit dintr-o mahmureală care a durat 2 zile, cu un an mai bătrân decât când eram beat, ruşinat de lucrurile pe care le pot face la beţie, dar în acelaşi timp cu o durere imensă în cur, plictisit de seria Star Wars, la care mă uit doar pentru că mă amuză maimuţa turbată, realizez că îmbătrânesc. Odată cu anii, mai câştig o burtă care tinde spre perfecţiune şi o super chelie.
Mă uit în oglindă mulţumit de realizările pe care le-am avut până la această vârstă.
Cu toate că m-am lăsat de băut, mă gândesc să îmi comand pastile.
Îmi place că după ce mă îmbăt mult mai rău decât şeful meu, pot să cer o zi liberă. Există sentimentul demonstraţiei: “Doar ai văzut ce beat eram aseara, îmi iau şi eu liber azi”.
Nu îmi place că, înainte de a solicita ziua liberă a trebuit să măsor o casă. O casă care avea găuri în pereţi. Îmi era frică să-mi proptesc capul de dânsa. O dărâmam.
Sfatul meu pentru tine, cititorule, este următorul: Nu bea bere cât timp ai o fântână arteziană în spate, te vei pişa din 5 în 5 minute.