Zgârietura la români

Posted by admin in Aberatii, Întâplări Nov 27th, 2009 | 1 Comment

Acum cateva zile am avut un incident oarecum nefericit în trafic, mai exact, am atins maşina unui alt participant la trafic. Vina a fost bineînţeles a celuilalt, pentru că a stat în calea nebunului. Daunele lui: un stop spart, daunele mele, portiera puţin înfundată şi bandoul smuls. A doua zi, la constatare, nenea de la asigurări îmi spune “vă costă vreo 500 de lei să o reparaţi…”. Eu i-am zis “hăhăhă, păi nici nu mi-a trecut prin gând să o repar”. „Ei, e cam urâtă aşa, ar trebui să o reparaţi”. Bandoul l-am lipit, am observat că vopseaua n-a fost zgâriată, am trecut peste, fără să dai nici un leu la vreun service. În concepţia mea de ruptă din soare, nu văd de ce aş da bani pentru a repara o chestie atât de minoră. Adică, dacă mă uit în oglindă, aş putea repara ceva la mine mai degrabă. Puţin chit pe chelie, niste şmilgher pe burtă, etc.
Până la urmă de unde obsesia asta cu “nici o zgârietură”?
Aţi observat ce afectaţii sunt unii homo sapiens pentru că au o zgârietură pe maşina? Păi dacă aveau de gând să-şi păstreze autovehiculul în starea iniţială, de ce naiba îl mai conduc? Să-l lase în garaj, ca sunt şanse mai slabe să-l zgârie.
Ameninţările privitoare la zgârierea maşinii mi se par puerile. „Băi, îţi găseşti maşina zgâriată”. Aşa, şi? Care e treaba cu zgârietura? Înţeleg ameninţarea dacă îmi spui că-mi iei roţile, asta ar fi nasol. Dar cu ce afectează o zgârietură armonia din viaţa mea?
N-am auzit pe nimeni să spună că a găsit zgâriat un lucru mai de preţ decât maşina. Aş înţelege situaţia atât de “gravă” dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune cu ochii în lacrimi „Uăi, să vezi ce-am păţit ieri. Am ajuns acasă şi mi-am găsit nevasta zgâriată. Degetul inelar, de la tăiat cartofi. Ce ma fac?”

Sunt un anonim celebru

Posted by admin in Blogosferă Nov 1st, 2009 | 4 Comments

Azi am navigat pe unul din forumurile preferate şi am fost extraordinar de surprins să descopăr, la rubrica de bancuri, o chestie pe care o scrisesem cu ceva timp în urmă. Este vorba despre postarea aceasta. Pe deoparte sunt mândru să văd că îi place cuiva ceea ce scriu, însă sunt total dezamăgit să văd la sursă scris “primit pe mail”. Nu înţeleg de ce ai trimite un lucru pe mail şi ţi l-ai însuşi ca fiind al tău. Nu este foarte greu să fie specificată sursa. Problema nu se pune din cauza traficului de pe blog, ci din cauza imaginii pe care am vrut să o dezvolt acestui blog. De obicei, când citeşti unele articole de pe un blog, nu îţi dă prin minte să vezi şi data la care a fost scris acel articol, pentru că mi se pare normal să nu te intereseze. Însă, dacă vezi acel articol pe un blog mai mare decât cel pe care l-ai citit prima oară, automat, pe primul îl cataloghezi ca furăcios.
Pentru a vă face o idee despre cât de furat a fost acest articol, puteţi vedea rezultatul căutării pe google după prima propoziţie a acestuia aici. Cateva pagini bune în care absolut nimeni nu s-a gândit sa caute o sursa a acelui articol.
Acest lucru este altă dovadă a naivităţii şi prostiei mele, de a nu pune foarte mult accentul pe protejarea articolelor, însă voi face mult mai temeinic acest lucru de acum înainte.