Angajatii de la Urban sunt năstruşnici rău

Explicaţie: Blocul în care locuiesc are o mică problemă. Pentru a intra sau a ieşi din parcarea acestuia, trebuie să străbaţi aceeaşi străduţă. Nu există alternativă, îţi este imposibil să scoţi maşina la oraş sau să o aduci acasă folosind o altă străduţă.

Într-o dimineaţa, ca în oricare altă dimineaţă, mă pregătesc să plec la muncă. Dezăpezesc Grăsuţa, fac călduţ în interior, îmi înfig cd-ul cu rock zbuciumat şi mă pregătesc să pornesc la drum. Bine, faptul că muncesc la doi paşi de casă şi că ajung la muncă mai repede pe jos decât cu maşina, e un lucru irelevant în momentul acesta.

Pornesc pe străduţa care mă scoate în lume, (repet, singura străduţă care poate face acest lucru) şi mă trezesc cu maşina băieţilor de la Urban trasă de-a curmezişul pe străduţa care mă scoate în lume. Mă scarpin eu în cap, mă scarpin şi prin alte zone, mai ascunse ochiului privitor, nimic. Bascula de la Urban tot de-a curmezişul.
Acum, în spate n-o mai puteam lua că se făcuse deja coloană şi eu eram vârf de săgeată. Mă uit la vecinul din spate, dau din umeri, el se uită la mine şi se scobeşte în nas nerăbdător.

Mă uit la doi băieţi de la Urban, priponiţi într-o lopată. Ei încep să râdă.
- Hăhă, nu mai mutăm maşina de-aici, am rămas înzăpeziţi şi-am şi lovit o maşină. Hăhă.
- Păi ce propuneţi să facem?
- Ieşiţi pe altă parte, că pe-aici mai durează.
(M-am uitat la maşină, nu era înfundată cu nici o roată, părea totul în regulă, nimeni nu încerca să o scoată sau să ia măsuri pentru a o deszăpezi)
- Uai, îţi dau cheile şi te rog frumos să mă scoţi tu. Dacă tu găseşti alt drum, eşti maestru!
- Păi cum, pe la primărie?
- Păi au pus ghivece, ăsta e singurul drum!
Acum urmează conversaţia între cei doi “urbanişti”:
- Hai mă că nu mai putem s-o lăsăm, cică e singurul drum ăsta.
- Bine mă, hai să ne-apucăm s-o scoatem.

Au scrijelit oleacă cu lopata pe la roţi, s-a suit un şofer la volan şi a plecat maşinuţa fără nici o problemă.

De ce şedea măgăoaia de-andoaselea, nu pot să înţeleg. De ce nu o muta nimeni, este un mister şi mai mare. Dacă vecinul cu maşina lovită a aflat cine i-a lovit-o, nu mă interesează deloc.
Cel mai mult m-a deranjat atitudinea degajată şi cu durere-n pantofi a angajaţilor.

Vor urma, odată cu topirea zăpezii, poze cu angajaţii de la urban care freacă menta toată ziua pe banca din faţa locului meu de muncă şi cu angajaţii de la urban, un angajat şi o angajată, care se angajau într-un pupat pe o bancă în parc, de ziceai că-s porumbei, nu gunoieri.

Educaţia sexuală, misterul şcolilor româneşti

Când era Ficăţel elev, se întâmpla, cam odata pe lună, să vină nişte tanti cam “nefe” şi să ne povestească lucruri legate de educaţia sexuală. Ficăţel era bucuros nevoie mare pentru că nu era nevoit să asiste la ora plictisitoare ce se desfăşura în acel moment.

Cele două tanti vorbeau, în principal despre două lucruri:
- dacă nu porţi căciuliţă, faci sex şi eşti băieţel, ţi se umflă puţa, îţi apar bubiţe, te mănâncă cocoşelul, etc;
- dacă nu poartă bărbatul căciuliţă sau dacă nu iei pastiluţe şi eşti fetiţă, îţi curg substanţe dubioase din păsărică, te mănâncă ciocârlia, poţi să ai o secreţie uriaşă, ce se dezvoltă în vreo 9 luni, etc;

Prelegerile doamnelor experte în “educaţie sexuală”, erau cam în dorul lelii şi acompaniate de împărţirea pliantelor cu informaţii despre tot felul de boli, cu imagini ataşate, cărora, sincer, chiar nu aş fi simţit vreodată nevoia să le văd manifestările, exemplificate pe un corp uman.

Îmi dau seama că se cheltuiau, anual, sume uriaşe pe orele acestea.
Eu am înţeles de prima oară lucrurile acestea şi le şi ştiam în mare înainte să îmi explice ele lucrurile acestea. Nu înţeleg de ce simţeau doamnele respective să ne repete acest lucru la fiecare întâlnire. Până la urmă, unde era educaţia? De ce nu ni se explica unde este punctul G? De ce nu învăţau duduile că nu este mişto să muşte cocoşelul unui bărbat şi o lăsau să înveţe lucrul acesta la primul act sexual oral, după ce auzea printre dinţi un “‘tu-ţi morţii mă-tii, nu muşca” de la partener? De ce nu ni se spunea că femeile pot avea orgasm multiplu sau cum putem face femeile să aibă orgasm multiplu? Ar fi mult mai bine dacă s-ar învăţa lucrurile acestea din şcoală.

Nu mă înţelegeţi greşit, mintea mea bolnavă nu se gândeşte la un popor plin de femei maestre în pat, cu toate că este o idee pe care o să o păstrez. Mă refer la lucruri care te ajută în viaţă. Până la urmă, sexul este o activitate de bază în orice societate. Cele mai importante relaţii interumane se bazează pe el. De ce trebuie să învăţăm de la dascălii noştri numai lucrurile rele ce ni se pot întâmpla practicând această activitate? De ce nu aflăm lucrurile bune?

Nu trebuie să investighez prea mult, însă, în legătură cu desfăşurarea orelor de educaţie sexuală (despre care am auzit că reprezintă materie în orar în acest moment), sunt convins că se povestesc exact aceleaşi lucruri. Cum s-o putea gândi cineva că poate capta atenţia unor copii de şcoală primară sau generală repetând aceleaşi lucruri la infinit nu îmi dau seama, dar presupun că nici nu prea interesează pe nimeni.

sursa foto: http://genxxl.com/

Jurnalul lui Fernando – ep 5 – dupe sărbători

Dragă jurnalu-le, astăzi nu v-oi scrie ce fac eu azi pentruca ce fac eu azi e sinplu. Azi stau şi sufăr că mă doare toate.
Totu anceput cu sărbătorile de iarnă. Crăciun, revelion, sărbătorile româneşti, cum se face ele peste tot.
La noi la Pipirig e bucurie mare de sărbătorile ăstea că ne ducem cu colindu şi ne dă oamenii băutură, covrigi şi ceare ei de dat prin bătătură.
Toată distracţia onceput când încercam să car plugul taicămiului să plec cu el cu pluguşorul. Când mo văzut mio zis că ăstai obicei vechi şi că sunt idiot dacă mă duc cu plugu dupe mine. Că râde toţi. Acum doar se cântă.
Am plecat fără plug şi mam întâlnit cu John a lu’ Maria şi cu Arturo, la poartă la nea’ Mihai. Nea Mihai ne văzun poartă şi pentrucă se cinstise oleacă cu niscaiva vin, neo pus săi cântăm. Fericire mare când văzurăm că vrea să neasculte, ne pusărăm pă cântat.
Dădea John pă sistem, de zici că colindaseo viaţă de om întreagă. Ieu eram la partea de percuţie şi beching vocal. Adicălea băteam cu o scândură-n gardu lu nea Mihai şi ziceam când prindeam pauză “PLUGUŞORU’!!!”

Ahâ Ahâ copiii şi fraţi,
Staţi oleacă, nu mâncaţi
Şi cuvântumi ascultaţi!
(aicea intram io)
PLUGUŞORU!!!!!!!

Am plecat să colindăm,
Pe la case să mâncăm,
Pluguşoru românesc
Cu Arturo, John şi Ferni.
PLUGUŞORU!!!!

Lu nea Mihai io plăcut şi neo dat o sticlă de vin şi neo pus sontindem că are treabă.
Acuma, noi după ce băurăm sticla de vin, cu mai mare chef ne pusăm pă cântat. Si fiind pă sistem am băgat versuri din artişti constracaţi în pluguşor. Şi ieşi atât de mişto… Mamă-mamă.
La a treia casă deja cântam “Mam căsătorit”, piesa mea. Că o ştie toţi care ma văzut la televizor şi prinde bine la publicul mascul.
Se facuse ora 9 şi ne gândirăm să mergem şi noi la Revelion. A organizat nea primar frumos la căminu cultural, parca era o cina regeasca. Iera de toate pă mese, ca la palat. Parizer, şvaiţăr, pate de ficat (nu dăla vegetal, dă porc), bere bucegi, ietc, ietc. Iera primaru fericit că o pierdut pesedeul, de nea făcut ăst revelion frumos.
Noi am ajuns şi am început să cântăm. Ăştia când a văzut nea aruncat cu o sticlă de vin. Pesemne că vroia să cinstească lăutarii, însă la lovit pe sărcu Arturon cap. Şi ne supărarăm şi nu mai cântarăm. În ăla careţi aduce mâncarea şin lăutar nu loveşti nici cu o floarea, aşa zice vorba.
Ieu multe nu mai ştiu, că mămbătaşi încă de la nea Mihai. Mia zis John că făcui ceva urât cu căţeaua lu Marin dulgheru şi cică neo dat afară şi lo şi bătut pe Arturo, că ăsta nu mai vroiea să iasă, era leşinat de la sticla de vin din capul dânsului.
Cum ajunsăi acasă nu mai ştiu, dar ştiu că de dimineaţă mă trezii cu taică-miu bătânduma. Dădean mine cantru-n măgar. Aşa dădea. Nu ştiam dece da’ mă durea de parcaş fi ştiut.
Aflai în timp ce dădea că maş fi pişat în găleata cu lapte pentru că tata, în timp ce trosnea pumnii de spinarea mea, zbiera:
- Băăă, teai pişat în găleata cu lapte!!!
Eu îmi amintiii că băui nişte lapte de dimineaţă, să mă trezească din beţie. Da la ce armome avea gura mea-ntrânsa, mi so părut căi gust de bere. Am lăudat vaca, dan gând, că mii frică să vorbesc cu dânsa, de când ompunso pe sormea.
(Avusăi un fleşbeac. Îmi amintiii de mine când ieram io copil. Şi cum şedeam eu prin bătătură şiam văzut vaca că se pişă, am zis căi lapte, ca sub dânsa se făcuse spume albe ca laptele. Şi-am beut. Dar nu iera lapte, era pişat de vacă. Am aflat că m-o bătut sormea şi mi-o zis căs aşa de prost că beau pişat de vacă.)
Acuma aştept să mi să vindece trupul. Că pentru un pişat mio luai ca pentru vro 10. John na venit pi la mine. (Îţ spun doar ţie jurnalule, dar mi-ar place ca John să vie, să mă vaza şi sal văz şi eu pe iel puţin, că mii gându la iel.)

Românul, bun la toate

Dacă mai aveţi dubii în privinţa faptului că românul este bun la toate, aruncaţi un ochi peste lista de mai jos. Pe ejobs ai posibilitatea de a apasa pe link-ul “cei care au aplicat la acest job au mai aplicat si la…”.

La doftor

Acum câteva săptămâni urlam în gura mare că sunt mândrul posesor al unei sănătăţi de invidiat şi că n-am mai trecut pe la doctor pentru a semnala vreo problemă de vreo 6 ani. Uite că m-a lovit boala. Behăieli, scurgeri, fierbinţeli, toate simptomele unei gripe porceşti.
Puţin dezamăgit de imunitatea care m-a ajutat atâţia ani, ajung în cabinetul doctorului meu de familie, o doamnă foarte doamnă, căreia îi place să mă asigure că este numai vina mea de fiecare dată când mă loveşte boală.
- Ia zi, ce ai?
- Behăială, scurgeri din rât, fierbinţeli!
În timpul ăsta îmi dadeam uşor câte o ţoală jos, în timp ce făceam nişte mişcări provocatoare din pelvis.
Se pune doamna doctor pe ascultat la plămânii mei.
- Plămânii sunt în regulă, ia sa ne uităm şi în gât!
- Iai!
(Am rămas surpins să observ că nu se mai foloseşte coada de lingură, ca pe vremea mea, coadă de lingură care nu era sterilizata, cu siguranţă. Acum se folosesc beţişoare sigilate. Ingenios!)
Mă pune să casc şi să spun (ĂĂĂ)
Casc şi mimez eu o interjecţie, a ieşit cam “ĂÎÎÎÎÎÎΔ, dar a fost suficient.
- Vai, tu ai văzut ce-ai în gât?
- Astăzi nu…
- Eşti roşu tăt! Tăt roşu! Îţi dau să iei antibiotice, vitamina C cu propolis, picături de nas.
- De-alea nu-mi scrieţi pe bileţel că nu le suport.
Scrie bileţelul cu toate medicamentele pe care trebuia să le cumpăr, două au intrat pe reţetă şi două pe lângă. Că cică nu se compensează ceaiul…
- Acum, tu ştii de la ce te-ai infectat, nu?
- Nu prea…
- Păi tu mergi aşa, cu capul dezvelit?
- Păi aşa am mers mereu.
- Nu e bine. Ia zi, fumezi?
- Cam da. De vreo două zile le-am mai rărit, de la durerea în gât mă chinuiesc foarte rău să fumez. Am încercat metolate.
- Ar trebui să le laşi de tot, nu sunt bune.
- Am încercat, n-a mers.
- Tu trebuie să vrei, nu să încerci.
- Aşa o fi. Mulţumesc, ziua buna.

Fericit că n-am ştiu eu ce gripe contagioase, însă puţin înjosit de cicăleala făcută de doamna doctor, mi-am cumpărat medicamentele de pe reţetă şi bileţel, iar acum încep să mă simt mai bine. Sper să nu mai ajung pe la dânsa foarte curând.