Twitter şi Facebook – două necunoscute pentru mintea mea

Poate fi de vină perioada în care m-am născut sau cea în care am copilărit. În acest moment, recunosc, mă simt depăşit de tehnologie. Nu ştiu ce înseamnă “full hd” şi nici nu ştiu să utilizez Facebook şi Twitter.
Cu Facebook am avut primul contact în momentul în care am auzit de Farmville, minunatul joc în care puteam fi ţăran. L-am abandonat destul de repejor, mă dureau mâinile de cultivat roşii digitale.
În afara Farmville-ului, mi-am cam dat seama că Facebook e un fel de Hi5 oleacă mai cizelat.
Grupul meu restrâns de prieteni virtuali era unul special. Aflam de la ei cand pierdea cineva o vaca roz sau o oaie neagră. Acum lucrurile s-au schimbat. Grupul s-a mărit şi toată lumea îmi împărtăşeşte tot felul de prostii. Nu mă interesează nici cât negrul sub unghie că cineva a descoperit loverul virtual al zilei sau că, din prăjiturelele cu răvaşe virtuale, desigur, ai aflat că numerele tale norocoase sunt “6, 14, 33, 56″. Chiar nu mă interesează, însă Facebook mă anunţă de fiecare dată. Prefer să citesc prospectul de la aspirină. Este mult mai interesant.

Despre Twitter pot spune că îşi propune, foarte curajos, să revoluţioneze presa online. Sloganul lor este “Share and discover what’s happening right now, anywhere in the world”.
În schimb, nu găsesc decât nişte link-uri şi tot felul de nume cu @ in faţă.
Am înţeles că e o chestie trendy aşa că am deschis repede ciripitorul şi m-am hotărât să dau un tweet ca să vază lumea ce şmecherie plesneşte dintre urechile mele. Am fost total dezamăgit când am văzut că nu pot posta mai mult de 140 de caractere, cu tot cu spaţii. Am încercat să pun un titlu şi un link, nu mi-a mers. Depăşeam cu vreo 2-3 caractere. Dacă păpam nişte litere iar nu-mi convenea. Am trecut peste.
Am rămas uimit când am văzut la cei urmăriţi de mine (apropo, nu mă vedeţi, dar eu sunt acolo) că au alt fel de link-uri. Ceva de genul “http://3.yl/qru”. M-am uitat la link, m-am uitat la opţiunile pe care Twitter mi le oferea, n-am reuşit să-mi dau seama cum să fac să am şi eu link-uri scurte.
Îmi este imposibil să-mi dau seama cum pot scrie ceva în 140 de caractere. Până şi sms-urile mele au mai multe caractere…
Mă uit cu o mică invidie la cei care ciripesc şi la cei care au feţe de carte, însă trebuie să mă obişnuiesc cu ideea că m-am născut prea devreme.

SUV-ul munţilor

Nu înţeleg de ce se prezintă SUV-ul de la Dacia ca fiind un vehicul de teren. E împânzit internetul de poze şi filmuleţe cu Duster escaladând munţi. Nu va putea niciodată să facă lucrurile acestea şi abia aştept să văd primii români daţi cu roţile în sus la volanul unui Duster, în timp ce încercau să atingă Vârful Omu cu baia de ulei.

Mă trece un gând, cum că cei de la Dacia ar şti ceva ce eu nu ştiu. Oare ca în filmuleţul de mai sus vor arăta şoselele când primăvara îşi va face loc prin iarna asta prelungită?

WordPress, express myself

Ca o paranteză, în deschidere, am observat că frecvenţa postărilor din ultimul timp a fost foarte slabă, cam un post pe lună. Sincer, mi se cam rupe că intraţi şi nu vedeţi nimic nou pe-aici.
Revenind la subiect, nu mă împac deloc cu nenea WordPress. Nu am încercat să învăţ tainele funcţionării acestei unelte, pentru că nu m-a interesat. Am învăţat strictul necesar.
Am instalate vreo 12 pluginuri. În fiecare zi trebuie să updatez un plugin. Hai să fim serioşi. Page Navi a ajuns la versiunea 2.61. Ce râtul meu puteau să îmbunătăţească de atâtea ori la un plugin care-ţi numerotează paginile blogului? De la pagina 50 în sus nu mai numerota? Care e treaba?
La WordPress îmi apar, cam odată la 2 luni, două benzi galbene în partea de sus, care îmi papă cam un sfert de monitor. Trebuie să updatez WordPress ca să scap de ele. Eu momentan folosesc vreo 2 butoane în toată minunăţia asta de utilitar! Nu simt nevoia de updateuri atât de dese!
Nu-mi băgaţi aia cu siguranţa mediului online şi alte baliverne. Stau pe un scaun, în faţa monitorului în momentul ăsta! Ce mi se poate întâmpla de îmi trebuiesc 10 updateuri pentru a fi cât de cât în siguranţă? E un blog, dacă-l pierd fac altul, nu simt nevoia de atâta pază… În plus, nu vine nici un agent de securitate să se ţină de capul meu “hai să te păzesc, hai să te păzesc!” în rl. Online, plua, daca nu fac update, nu-mi dispar dungile galbene.
Pe lângă asta, există “experţi WordPress”. Ce naiba o fi aşa impresionant la ei, nu ştiu, ca un “expert MS Office” mi se pare mai şmecher.