Amintiri îngheţăţoţereşti

Căldură mare = cantităţi imense de îngheţată pentru mine. Cred că am mâncat toate mărcile de îngheţată comercializate în România de la începutul primăverii până în prezent. Nici una însă nu mi-a putut oferi gustul “îngheţăţii” parfe. Această minunăţie se găsea pe vremea lui nea’ Nicu’ şi arăta ca un pachet de unt. Avea un gust unic. De lapte şi vanilie (parcă avea şi un strat de ciocolată din câte îmi amintesc), o minunăţie pentru papilele mele gustative. Mă duc peste tot şi întreb dacă mai există aşa ceva. Nu mai există.
Când eram mic, ţin minte că străbătea taica-miu nămeţii iernii ca să îmi cumpere îngheţată. Iarna o lăsam mai uşor, însă vara începeau concursurile. Acestea aveau diferite reguli, însă acelaşi scop, mâncatul de îngheţată. Mâncam cel mai repede o îngheţată printre băieţii de la bloc şi puteam să mănânc cea mai multă. Parcă recordul a fost de 12 îngheţate la dozator, record doborât anul trecut, când am devorat 2 kg de îngheţată într-o seară.
Un lucru pe care l-am observat, tot caut îngheţata “cea mai buna”, însă nici una nu are gustul acela. Gustul unic oferit de îngheţata parfe din copilărie.
Dacă ştiţi o marcă de îngheţată care se apropie de acel gust, spuneţi-mi şi mie, ajutaţi un om sărman să găsească dragostea congelatorului din copilărie…



8 Responses to “Amintiri îngheţăţoţereşti”

  1. raluxa says:

    Daca gasesti inghetata de-aia “parfe”, sa-mi spui si mie unde! La mine pe acasa nu prea se gasea (nu-mi explic de ce) drept pentru care aia era inghetata “de concediu”. In consecinta, n-am apucat niciodata sa ma satur de ea. Tare buna mai era, chit ca a doua jumatate o mancai mai mult in forma lichida, ca se topea in pachetul ala ca de unt, cum ai zis tu:)

  2. Decebal says:

    @ In primul rand, multumesc pentru promovare pe blogoree, in al doilea rand, multumesc ghilimelelor pe care nu le adaugasem si astfel mi-ai corectat o greseala grava pe care am facut-o, neintentionat din pacate.

    Nu cred ca o sa mai gasesc in acelasi format. Insa, tin minte ca se gasea inghetata parfe si la cofetarii, in forma de tort, din care se taiau felii. Cred ca este mai mare posibilitatea sa gasim, daca vom cauta la cofetarii. ;)

  3. jane says:

    eu nu cred ca am gustat inghetata asta, asa ca as fi tare interesata sa aflu daca exista ceva similar, ca prea ai ridicat-o-n slavi! :)
    inghetata copilariei mele e cea facuta in casa, din smantana, bagata la congelator, in tot felul de farfurioare si paharute. era buna :)
    si imi mai amintesc de inghetata la dozator. am si descoperit ceva similar la piata sudului. f buna.

  4. Si mie mi-e dor de inghetata aia. Ultima data tin minte ca am mancat in 1992 cand ai mei l-au adus pe fratie-miu de la maternitate. :-D
    Insa din pacate nu o sa ma gasesti asa ceva. Ceea ce ti-a ramas tie intiparit in minte nu e gustul de inghetata, e gustul copilariei. Ea facea inghetata aia atat de buna. In realitate sunt convins ca acum sunt multe marci mult mai bune.

  5. boogye says:

    Eu o tin minte de “polar”. Florin s-ar putea sa aiba dreptate, cu ceva timp in urma am mancat un “cipiripi” (ciocolata din aceeasi perioada adusa de la sarbi) si nu mai avea gustul pe care il tineam minte.

  6. Decebal says:

    Da, cred ca polar se numea, nu bag mana in foc, tin minte gust si forma, nu si firma, eram mic.
    @Florin – nu cred ca era neaparat gustul copilariei, sa ne gandim ca era printre singurele inghetate mai bune. Majoritatea erau la cornet, din dozator. Si se schimbau de la o zi la alta, azi gaseai cu fructe, maine cu frisca, poimaine cacao, oricum, nu erau excelente. Am avut chiar o problema cu inghetata la cornet, mi-a facut o scarba ingrozitoare un vanzator idiot, tinerel, pe la vreo 25 de ani, el statea cu dozatorul in fata blocului meu, eu frecam menta pe langa el si puteam sa admir modul in care “pregatea” cornetele pentru servire, o flegma aruncata acolo. Foarte scarbos, nimeni nu-si dadea seama.
    Ca sa revin la subiect, cred ca era gustul inghetatei bune din acea vreme, nu prea aveai de unde sa alegi. Cum era si cu guma turbo. Am mancat o guma turbo acum vreun an (da, inca mai exista) si mi s-a parut foarte nasoala, cu toate ca gustul era acelasi pe care il tineam minte de cand eram mic.
    Acum nu stii ce sa alegi din magazin, gasesti sute de feluri de inghetata, iar concluzia la care am ajuns e ca toate sunt bune. N-am mancat o inghetata despre care sa spun ca a fost nasoala. Doar am comparat-o cu alta, “aia a fost mai buna, dar si asta merge”.

  7. raluxa says:

    Apropo, am constatat recent ca in toate magazinele Adidas din Bucuresti, fara exceptie, miroase a guma Turbo:)

  8. paispe says:

    Am gasit o inghetata apropiata la gust si consistenta de inghetata in pachetel (ca de unt), dar am uitat cum ii zice. Am mancat saptamana trecuta.

    Te anunt cand imi amintesc :)

Leave a Reply