Angajatii de la Urban sunt năstruşnici rău

Explicaţie: Blocul în care locuiesc are o mică problemă. Pentru a intra sau a ieşi din parcarea acestuia, trebuie să străbaţi aceeaşi străduţă. Nu există alternativă, îţi este imposibil să scoţi maşina la oraş sau să o aduci acasă folosind o altă străduţă.

Într-o dimineaţa, ca în oricare altă dimineaţă, mă pregătesc să plec la muncă. Dezăpezesc Grăsuţa, fac călduţ în interior, îmi înfig cd-ul cu rock zbuciumat şi mă pregătesc să pornesc la drum. Bine, faptul că muncesc la doi paşi de casă şi că ajung la muncă mai repede pe jos decât cu maşina, e un lucru irelevant în momentul acesta.

Pornesc pe străduţa care mă scoate în lume, (repet, singura străduţă care poate face acest lucru) şi mă trezesc cu maşina băieţilor de la Urban trasă de-a curmezişul pe străduţa care mă scoate în lume. Mă scarpin eu în cap, mă scarpin şi prin alte zone, mai ascunse ochiului privitor, nimic. Bascula de la Urban tot de-a curmezişul.
Acum, în spate n-o mai puteam lua că se făcuse deja coloană şi eu eram vârf de săgeată. Mă uit la vecinul din spate, dau din umeri, el se uită la mine şi se scobeşte în nas nerăbdător.

Mă uit la doi băieţi de la Urban, priponiţi într-o lopată. Ei încep să râdă.
- Hăhă, nu mai mutăm maşina de-aici, am rămas înzăpeziţi şi-am şi lovit o maşină. Hăhă.
- Păi ce propuneţi să facem?
- Ieşiţi pe altă parte, că pe-aici mai durează.
(M-am uitat la maşină, nu era înfundată cu nici o roată, părea totul în regulă, nimeni nu încerca să o scoată sau să ia măsuri pentru a o deszăpezi)
- Uai, îţi dau cheile şi te rog frumos să mă scoţi tu. Dacă tu găseşti alt drum, eşti maestru!
- Păi cum, pe la primărie?
- Păi au pus ghivece, ăsta e singurul drum!
Acum urmează conversaţia între cei doi “urbanişti”:
- Hai mă că nu mai putem s-o lăsăm, cică e singurul drum ăsta.
- Bine mă, hai să ne-apucăm s-o scoatem.

Au scrijelit oleacă cu lopata pe la roţi, s-a suit un şofer la volan şi a plecat maşinuţa fără nici o problemă.

De ce şedea măgăoaia de-andoaselea, nu pot să înţeleg. De ce nu o muta nimeni, este un mister şi mai mare. Dacă vecinul cu maşina lovită a aflat cine i-a lovit-o, nu mă interesează deloc.
Cel mai mult m-a deranjat atitudinea degajată şi cu durere-n pantofi a angajaţilor.

Vor urma, odată cu topirea zăpezii, poze cu angajaţii de la urban care freacă menta toată ziua pe banca din faţa locului meu de muncă şi cu angajaţii de la urban, un angajat şi o angajată, care se angajau într-un pupat pe o bancă în parc, de ziceai că-s porumbei, nu gunoieri.