Blogărul şi campania

Campania este pâinea şi sarea blogărului. Dacă nu te implici într-o campanie, nu eşti blogăr adevărat. De asemenea, implicarea într-o campanie îţi aduce prieteni virtuali, care te ridică în slăvi şi te fac un fel de rege mai mic printre ei.
Nu contează ce conţine o campanie, va găsi cineva să se implice, fără să întrebe prea multe şi fără să judece problema. Campaniile “verzi” sunt de departe cele mai reuşite. Când dau de o campanie “verde”, blogării se iau de mânuţe şi îşi imaginează cum aleargă fericiţi într-un lan de grâu în timp ce razele soarelui le scaldă chipurile pline de coşuri.
Dacă mâine lansez campania “Reciclaţi căcat. Fiţi pentru o Românie verde!”, o să găsesc o grămadă de idioţi care se apucă să dea sfaturi despre metode de reciclare a căcatului. De ce? Pentru că, incă din titlu conţine nişte repere îndrăgite de orice blogăr. Cuvântul reciclare e cool. Dacă spui că reciclezi eşti şmecher. Nu contează că nu ai cum să reciclezi o sticlă de plastic, pentru că nu există containere special amenajate mai pe nicăieri, blogărul ecologist trebuie să susţină că găseşte el modalităţi de a recicla sticlele de plastic, iar cei care nu o fac sunt naşpa. Referirea la numele ţării face pe oricine să se creadă patriot. Cu toate că e şi asta o modă, să spui “frate, sunt un patriot adevărat, iubesc ţara asta”, cu toate că mami şi tati îi plimbă în fiecare an în Grecia, iar el habar nu are unde este Stâna de Vale. De asemenea, cuvântul verde, spune tot. Dacă nu eşti verde nu eşti cul şi cu asta am zis tot.
În fiecare zi apar tot felul de campanii, lansate de oricine. Absolut oricine poate lansa o campanie. Care este rezultatul acestor campanii? De cele mai multe ori rezultatul dorit nu există pentru că pentru majoritatea, o “campanie” înseamă a vorbi despre un lucru. Datorită acestui fapt, nu cred că voi auzi pe cineva să spună “uai, să vezi, Gigel spune pe blog că dacă arunci hârtii pe jos e naşpa. Să mor eu, nu mai arunc…”. Fix pula. Dacă nu există o părere avizată, degeaba.
Din acest motiv, nu am putut fi de acord cu panarama de “campanie” referitoare la accidentele rutiere. Cum ar fi fost privită acea campanie dacă iniţiatorii ei ar fi tras o fugă până la un inspectorat de poliţie şi ar fi solicitat un interviu unui comandant de pe-acolo? Dar de la a spune până la a face, e distanţă mare, mai ales în cazul graşilor cu prelungire de pubertate, care au curul lipit de scaunul calculatorului.
E foarte mişto să te joci cu imaginea ta. Să vrei să pari moral, cât timp tu eşti departe de asta. Creezi o părere bună despre tine, lumea te pupă în cur, e mişto. Însă, de foarte multe ori, eşti penibil.