Putem face multe in somn…

Azi-noapte am avut una dintre cele mai ciudate experienţe. Seara, am băgat în mine nişte plăcinta, care nu mi-a priit deloc. Şi s-a zvârcolit ea pe la mine prin stomac, până a decis să vadă cum arăt la faţă. M-am trezit aşa: pe la ora 4.30, cu capul deasupra wc-ului, dând plăcinta la aer. Nu ţin minte cum am ajuns acolo, nu ţin minte să fi aprins lumina, nimic.
Am zis: “Uăi, asta e ciud…bleachhhh”.
Drept urmare astăzi stau acasa. Am băut un ceai şi m-a văzut şi el la faţă.

Multumiri

Doresc sa le multumesc baietilor care fluturau mainile si strigau in urma mea. S-a intamplat asa: doream sa ies cu Grasuta din spatele blocului, unde am niste aleiute mai mici asa. Si era un roi de baieti care se deplasa pe alee, din pricina caruia n-aveam loc sa ma desfasor si sa fac drifturi cum am vazut eu in NFS. Asa ca am mers usor in spatele lor, la 2 metri asa si am tipat claxonul de mi-a cazut acul de la kilometraj. Baietii s-au dat repede la o parte si au inceput sa ma aclame. Au ridicat mainile si faceau semne cu pumnii inspre cer. M-am simtit ca un div pe covorul rosu. Cata apreciere trebuiau sa aiba pentru mine sau pentru claxonul Grasutei acei baieti… Va multumesc mult! Sunteti fanii mei!

Botanistule!

Am asistat astazi la un comportament inadecvat al unor indivizi intr-o carciuma. Stiu ca suna ciudat, dar nu mi s-a parut frumos. Adica in carciuma, ca de-aia e dansa carciuma, poti sa faci ce vrei. Bei, injuri, borasti, te stergi la gura si o iei de la capat.
Baiatul respectiv, vorbea cu alt individ la telefon in gura mare, sa auda tot barul ca are el gura. Si-i spunea cu foc: “mama ta face de-alea urate, esti mizerie de om si ti-o indes, te omor, boule, idiotule, etc.” Mi-a atras atentia in mod special apelativul “botanist”. Nu stiu daca cel de la celalalt capat al celulei era botanist sau nu, probabil ca-i placeau omului florile. Dar nu am mai auzit sa consideri ca jignesti pe cineva amintindu-i ce meserie are. Cum ar fi: “esti vai mama ta, boule, idiotule, inginerule!!! Ce esti tu inginer bai idiotule si cu familia ta de doctori docenti cu tot!!! Bai lepra de om ce esti!”

Cu cracii-n sus

Am cazut. Nici n-a dat bine prima zapada ca mi-am si intins burta pe jos. In fata magazinului, in ochii tuturor, cu un zambet tamp pe fata. Doar ce-mi cumparasem niste beri fara alcool, care, in momentul impactului s-au intins pe tot trotuarul. Am auzit trecatori spunand: “Dupa ce ca-i prost, mai e si treaz…”. Dubios a fost ca am reusit sa nimeresc astfaltul, nu zapada cum ar fi fost de asteptat. Am alunecat pe gheata, dar am ajuns pe astfalt. Dubioasa miscare as zice eu. Maine voi mai cadea cel putin odata, cel mai probabil. A inceput din nou sa ninga…

PICatura romaneasca

Azi m-am dus si eu ca orice calarasean, sa-mi fac cumparaturile in PIC. De la baraca din coltul blocului, la ditamai hala de n-shpe metri patrati, este diferenta. Acum, sa ia si Decebal un cado’, doua. Un cadoul l-am ales pentru cineva care nu are cd-player la masina, asa ca i-am luat o super scula, care are si mp3 player, facut de niste chinezi priceputi pe un vapor aflat in deriva. Al doilea cado’ fu luat de la foto-video, un aparat foto, ieftineala, sa scap repede. Am asteptat vreo 15 minute langa standul cu aparatele foto, poate-poate o veni cineva sa ma ajute. N-a venit nimeni. M-am dus sa achit super scula. In timp ce-mi scria factura o intreb pe duduie:
- Auzi, aici nu vindeti si aparate foto?
- Ba cum sa nu, la standul acela (si arata cu degetul, ca altfel nu arata nici pe o parte, nici pe alta)
- Pai nu sunt doar de expozitie? Ca m-am invartit in jurul standului vreo 15 minute.
- Va ajuta colegul meu. Si iar arata cu degetul spre un baiat pricajit, imbracat cu o uniforma rosie de clasa a 5-a.
A terminat factura si am fugit sa prind scolarul. L-am cautat ceva, dupa care am dat de el. Era la raionul de jucarii. L-am luat de-acolo si l-am dus, spunandu-i ca vreau ieftineala aia de aparat foto.
-Asteptati putin, trebuie sa vina cei de la paza, sa descuie depozitul, ca sa vad daca mai avem modelul acesta.
Astept vreo 5 minute, vine paza, descuie, n-aveau modelul. Se ofera pustiul sa-mi vanda aparatul expus, am refuzat si l-am pus sa caute alt model in banii aia. Pana la urma am gasit, stat iar la coada la duduia care face facturi. Amuzant a fost ca, duduia, cu toate ca am trecut pe la ea cu 10 minute inainte, m-a intrebat iar: “Aveti card de fidelitate?” “NU!”
Plecat, indreptat spre “Standul de proba”. Unde mi se oferea garantia. Acolo, alta coada. Astept.
Mi-am spus in gand “uite ce bine, mi le si probeaza”.
Nu-mi termin ideea, ca mi-o si taie o domn’şoară.
- Acestora nu le putem face proba, va dam garantie doar.
- Adica imi dati garantie pe produse chiar daca nu stiti daca funcţionează.
- Funcţioneaza cu siguranţă, doar sunt noi.
- Dar nu sunt sigilate. Si-i arat cutiile nesigilate.
- Nu stiu, nu le putem proba.
- In regula, faceti-mi garantia.
In timp ce-mi scria garantia, am apucat sa bag bateriile din dotare in aparatul foto. Si i-am tras domn’soarei o poza.
- Vedeti, se poate testa.
- Da.
Ma gandeam sa ma duc si sa incerc mp3-ul la masina, dar m-am abtinut.
Mi-au facut garantia si am plecat.

Cand am iesit m-am uitat la ceas. Era 12.10. Am intrat in PIC pe la la 9.30. Am pierdut 3 ore pentru doua cadouri. Venisem hotarat ce sa cumpar, asa ca timpul de gandire nu l-am pierdut acolo.
“E bine ca le gasesti pe toate intr-un loc” imi spune un amic. Da, e bine. Maine ma duc sa fac si cumparaturile pentru Craciun. Cred ca ne vedem dupa sarbatori…

Cum era sa fac 2 accidente in interval de 10 secunde

Ma deplasam azi cu grasuta mea (grasuta = caruta cu caroserie care ma plimba pe unde am eu chef), in fata avansa pe partea carosabila pe care avansam si eu o caruta mai mare. Ma uit in oglinda retrovizoare si zaresc un fost coleg de munca. Iau tacticos mainile de pe volan si incep sa fac semne. Arat degete, scot limba, in semn de respect pentru fostul meu coleg. Cand dau sa vad in ce directie ma deplasez, observ ca ma deplasam spre felinarele carutasului din fata. Franez, opresc la vreo 10 cm de caruta. Fericit. Ii arat un deget fostului meu coleg, ca doar din cauza lui era sa patesc patania.

Dupa vreo 5 secunde dau sa schimb banda, sa depasesc caruta mare, la distanta foarte mica de o trece de pietoni, asa cum am invatat de la instructorul betiv cu care am facut scoala de carutasi. Cand, din senin, apare un mos alergand pe trecerea de pietoni (intre noi fie vorba, era deja pe trecere, a alerga a inceput cand m-a vazut ca ma indrept vijelios de dansul). Frana, viraj, il evit. Arat politicos degetul, deschid geamul si ii explic pietonului sa traverseze prin p… ma-sii, nu pe trecerea mea de pietoni.

Tacerea spune mai multe decat o mie de cuvinte… sau nu…

Dus la magazin, cumparat paine, ajuns acasa, inceput pregatirea infulecatului. Haideti sa va pun o intrebare: Cati dintre voi se uita la data la termenul de valabilitate al painii? Eu nu m-am uitat niciodata. Painea in cauza era paine normala, feliata, doar ca expira azi. In interior… aspirina frate. Mucegai mai mult decat pe peretii balconului meu.

O sa spuneti: simplu, protectia consumatorului, zbang, inspectia pe capul vanzatorului si producatorului. Acum, a doua intrebare: Cati dintre voi au declarat ceva la protectia consumatorului? Eu nu am declarat niciodata. Exista in Romanica frica asta de autoritate. Un amic imi povestea ca a chemat autoritatile deoarece pietrisul de pe carosabil punea in dificultate traficul, iar interventia politiei a fost foarte prompta. Bravo lui. Ar trebui sa luam exemplu. Ne place sa ne dam cu parerea ca autoritatile nu fac si nu dreg. Dar daca stam linistiti si nu spunem nimic, vor face si mai putin.

Disponibilizatilor

Suparare mare traii acum doua nopti. Cutia de sub masa (unitate ii spun unii), pe care sade cutiuta mai mica cu beculete (modem numit de altii), impreuna cu televizorul de pe masa (monitoru’ cica) au protestat. Obisnuit sa pierd vremea pe meleagurile plictisitoare si inutile ale Internetului, in aceasta seara m-am trezit ca nu mai am ce vizita. Internet ioc, legatura o puteam face, daca introduceam numele de utilizator si parola. Care se aflau negru pe alb, pe contractul pe care il aveam cu firma furnizatoare de internet in jurul mesei mele, care se afla pe ….undeva. Dupa 30 de minute de cautari ma las pagubas si sun la servicii clienti. Si sun. Iar sun. Sun… Am sunat vreo 2 ore in continuu. In acest timp, domnisoara care ma punea sa apas tasta 2 de 3 ori si tasta 3 o data, ma anunta sa astept, pentru ca sa am prioritate. Am asteptat. Am reusit sa invat o melodie foarte draguta, pe care o fredonez neincetat.

Daramat de disparitia acestui serviciu din casa mea, nu am dormit toata noaptea. Mi se parea ca sunt invelit cu vulpita-de-foc Mozilla, cum auzeam un tipat de la vecini verificam daca ma cauta cineva pe mesagerul Yahu, care era trist si gri, nu galben si fericit cum ma chinuiesc sa-l intretin am verificat cutia postala de 20 de ori, poate, poate gasesc mailurile mele acolo. Nu erau. Ce mai, noapte grea si alba.

De dimineata, pornit la furnizor. La furnizor, m-a intampinat, probabil nevasta acestuia, o doamna care mi-a vorbit frumos. I-am expus problema, mi-a inmanat parola si utilizatorul, dupa care, suparat, am intrebat-o:
- De ce nu mi-ati raspuns aseara la telefon?? Cu cine erati? Unde erati? De ce? De ce tocmai mie??
- La noi s-au facut disponibilizari si nu prea mai are cine sa raspunda la telefoane.
- Ha!??
- Nu doriti sa beneficiati de oferta noastra privitoare la prelungirea abonamentului, puteti primi un calculator nou cadou sau alte premii din oferta?
- Ce oferta?? Eu m-am plans ca aveti servicii naspa!!!
- Da, dar puteti primi cadou un calculator.
- Am unul, nu multumesc.

Acum, mie, cel putin, mi se pare destul de dubioasa treaba. Cum adica s-au facut disponibilizari? Pai dadeau si ei afara o femeie de serviciu, un portar, ceva. Nu tocmai pe baietii si fetele de la suport tehnic. Imi si imaginez un tip transpirat tot alergand bezmetic intre 20 de telefoane, cautandu-le pe cele la care trebuie sa raspunda. Eu ma gandesc, daca tu, companie, care esti tu companie, nu mai ai bani sa cumperi pixuri la angajati, apai faci o disponibilizare, doua, dar ideea n-ar fi ca sa sugi mai multe lovele din clienti? Dezvoltand aceasta idee n-ajungem la concluzia ca ar trebui sa-i satisfaci, eventual sa-ti imbunatatesti serviciile? Cam da. Oricum, pana acum am laudat tuturor acest furnizor, lucru pe care nu-l voi mai face. Sunteti un furnizor naspa!