Care e faza cu “faţa de poză?”. Toată lumea care se duce în concediu într-un loc frumos face poze la peisaje, la construcţii minunate, flori, etc. Un singur lucru este greşit în toate pozele: faţa sau corpul cuiva în mijlocul fotografiei. Vreau să anunţ, pe această cale, pe toţi amatorii de poze cu feţe, că odată ce aţi ajuns într-un alt loc faţă de cel în care sunteţi acum, faţa voastră nu suferă nici o modificare. Nu vă veţi trezi că aveţi tenul negru, sunt de asemenea şanse destul de mici să vă apară coşuri sau alte bubiţe, în cazul în care nu aveţi 13 ani sau nu aveţi o prelungire de pubertate.
Faceţi oameni buni fotografii la peisaje, cu astea rămâneţi. Te tragi şi tu în două poze lângă o cascadă, dar fotografiază şi cascada, să vază şi ţăranul care n-a plecat în concediu cum arată. De ce mai arăţi pozele dacă eşti în faţa mea? Te văd şi aşa.
Pe lângă acest lucru, urmează comentariile asupra pozelor. Mi se întinde o poză şi tu începi să spui: “Aici eram la Măciuca Verde. Era aşa frumos. Aici mai în dreapta era o fântână frumoasă şi în stânga era o pajişte minunată, nu se văd, dar tare frumoase erau… Vai, ce nasol am ieşit în poză!”. Arată-mi fântâna, arată-mi pajiştea, nu mă interesează dacă în concediu ai fost sau nu fotogenic/ă. Mă interesează unde ai fost, cum este acolo. Cine ştie, anul viitor poate mă duc şi eu.
Normal, când faci o poză cu faţa ta, nu trebuie să fii banal/ă. Trebuie să ai o faţă pe care veselia este la ea acasă. Care e faza? Sunt bancuri scrise pe obiectivul aparatului foto? N-are cum, dacă era aşa, rânjetul de pe faţa ta nu era unul forţat, era unul natural. Nu prea am văzut fotografii cu oameni plângând. De ce? Scrie în manualul de făcut poze în vacanţă “în toate pozele trebuie să zâmbeşti!”? Ce-i cu atâta veselie?
Consider că nu ar trebui să apară oameni în poze decât dacă sunt îmbrăcaţi amuzant, fac un lucru idiot sau sunt beţi. În alte cazuri, ieşiţi dracului din raza vizuală a aparatului de fotografiat.
Sigur tipa nu e papusa gonflabila ?…
Pozele din locuri de vacanta sunt, ca sa citez pe cineva, “din ciclul iola”: iola Sibiu, iola mare, iola Madrid, iola coada vacii. Dupa ce m-am intors din taramuri mai pitoresti, m-am uitat prin poze si am vazut ca sunt atat de putine poze cu iola incat setul ar putea fi atribuit oricui a pasit pe acolo (ex din Stockholm am o singura poza cu mine, vreo 300 cu orasul). De la betii, sunt :)
Si apropo de betii + poze:
http://www.youtube.com/watch?v=-BjXcAT4Gpk
Lol, amuzant link-ul tau. La betii e alta chestie, de multe ori sunt lucruri pe care nu ti le poti aminti singur, iar pozele te ajuta. Ei, daca se vrea, se poate gasi proprietarul fotografiilor in functie de seria aparatului de fotografiat :P.
Dar cat de chitit sa fii, ca sa verifici ca intr-adevar X a facut pozele? Cat de iubit/a gelos/oasa sau parinte paranoic ?:))
Mi-ai amintit de evenimentul de trista mentiune: o tipa ucisa era atat de desfigurata incat au identificat-o dupa seria silicoanelor…Tragic dar ciudat parca – cu ADN’ul cum ramane? Adica, adaugirile artificiale te ajuta in timpul vietii, dar au un cuvant de spus si dupa moarte?! Hm. (I’m sick)
Pai asta spuneam si eu, nu trebuie sa demonstrezi nicaieri ca tu esti personajul principal in toate fotografiile. Stiu cum arati, arata-mi ceva nou.
Tragicomica identificarea. Pai ADN-ul ofera informatii diferite despre fiecare individ in parte, insa nu poate oferi o identitate pentru ca nu exista o baza de date cu tesut ADN pentru fiecare individ in parte. Testele facute tesuturilor ADN se folosesc cel mai mult in comparatii, nu in identificare.
Da, corect, am gresit aici… Presupuneam ca tipa era data disparuta si asa s-ar fi justificat compararea de ADN, dar nu stiu exact cum s-a desfasurat cazul. Articol aici