Am nimerit, în pauza aceasta de blogging, pe blogurile unor paranoici digitali. Disperatul şi Paranoicul îmi place să le spun.
Eu de mic am fost învăţat să las doctorii să bage orice în mine cu o singură condiţie, aceea de a scoate obiectele după ce îşi termină treaba. În schimb, tatăl meu, om cu capul pe umeri şi fără credinţă în sfinţişori şi îngeraşi, m-a învăţat să nu las popa să bage ceva în mine. Eu am auzit mai multe cazuri de preoţi care au făcut doamne-ajută cu copilaşi decât doctori.
Am observat că se trezesc câţiva paranoici indiferent de subiectul adus în discuţie. Nu voi comenta despre cipuri pentru că nu sunt informat. Tot ce am gasit la o simplă căutare au fost reacţiile unor paranoici, reacţii lipsite de logică, cursivitate şi informaţii.