Jurnalul lui Fernando – ep 5 – dupe sărbători

Dragă jurnalu-le, astăzi nu v-oi scrie ce fac eu azi pentruca ce fac eu azi e sinplu. Azi stau şi sufăr că mă doare toate.
Totu anceput cu sărbătorile de iarnă. Crăciun, revelion, sărbătorile româneşti, cum se face ele peste tot.
La noi la Pipirig e bucurie mare de sărbătorile ăstea că ne ducem cu colindu şi ne dă oamenii băutură, covrigi şi ceare ei de dat prin bătătură.
Toată distracţia onceput când încercam să car plugul taicămiului să plec cu el cu pluguşorul. Când mo văzut mio zis că ăstai obicei vechi şi că sunt idiot dacă mă duc cu plugu dupe mine. Că râde toţi. Acum doar se cântă.
Am plecat fără plug şi mam întâlnit cu John a lu’ Maria şi cu Arturo, la poartă la nea’ Mihai. Nea Mihai ne văzun poartă şi pentrucă se cinstise oleacă cu niscaiva vin, neo pus săi cântăm. Fericire mare când văzurăm că vrea să neasculte, ne pusărăm pă cântat.
Dădea John pă sistem, de zici că colindaseo viaţă de om întreagă. Ieu eram la partea de percuţie şi beching vocal. Adicălea băteam cu o scândură-n gardu lu nea Mihai şi ziceam când prindeam pauză “PLUGUŞORU’!!!”

Ahâ Ahâ copiii şi fraţi,
Staţi oleacă, nu mâncaţi
Şi cuvântumi ascultaţi!
(aicea intram io)
PLUGUŞORU!!!!!!!

Am plecat să colindăm,
Pe la case să mâncăm,
Pluguşoru românesc
Cu Arturo, John şi Ferni.
PLUGUŞORU!!!!

Lu nea Mihai io plăcut şi neo dat o sticlă de vin şi neo pus sontindem că are treabă.
Acuma, noi după ce băurăm sticla de vin, cu mai mare chef ne pusăm pă cântat. Si fiind pă sistem am băgat versuri din artişti constracaţi în pluguşor. Şi ieşi atât de mişto… Mamă-mamă.
La a treia casă deja cântam “Mam căsătorit”, piesa mea. Că o ştie toţi care ma văzut la televizor şi prinde bine la publicul mascul.
Se facuse ora 9 şi ne gândirăm să mergem şi noi la Revelion. A organizat nea primar frumos la căminu cultural, parca era o cina regeasca. Iera de toate pă mese, ca la palat. Parizer, şvaiţăr, pate de ficat (nu dăla vegetal, dă porc), bere bucegi, ietc, ietc. Iera primaru fericit că o pierdut pesedeul, de nea făcut ăst revelion frumos.
Noi am ajuns şi am început să cântăm. Ăştia când a văzut nea aruncat cu o sticlă de vin. Pesemne că vroia să cinstească lăutarii, însă la lovit pe sărcu Arturon cap. Şi ne supărarăm şi nu mai cântarăm. În ăla careţi aduce mâncarea şin lăutar nu loveşti nici cu o floarea, aşa zice vorba.
Ieu multe nu mai ştiu, că mămbătaşi încă de la nea Mihai. Mia zis John că făcui ceva urât cu căţeaua lu Marin dulgheru şi cică neo dat afară şi lo şi bătut pe Arturo, că ăsta nu mai vroiea să iasă, era leşinat de la sticla de vin din capul dânsului.
Cum ajunsăi acasă nu mai ştiu, dar ştiu că de dimineaţă mă trezii cu taică-miu bătânduma. Dădean mine cantru-n măgar. Aşa dădea. Nu ştiam dece da’ mă durea de parcaş fi ştiut.
Aflai în timp ce dădea că maş fi pişat în găleata cu lapte pentru că tata, în timp ce trosnea pumnii de spinarea mea, zbiera:
- Băăă, teai pişat în găleata cu lapte!!!
Eu îmi amintiii că băui nişte lapte de dimineaţă, să mă trezească din beţie. Da la ce armome avea gura mea-ntrânsa, mi so părut căi gust de bere. Am lăudat vaca, dan gând, că mii frică să vorbesc cu dânsa, de când ompunso pe sormea.
(Avusăi un fleşbeac. Îmi amintiii de mine când ieram io copil. Şi cum şedeam eu prin bătătură şiam văzut vaca că se pişă, am zis căi lapte, ca sub dânsa se făcuse spume albe ca laptele. Şi-am beut. Dar nu iera lapte, era pişat de vacă. Am aflat că m-o bătut sormea şi mi-o zis căs aşa de prost că beau pişat de vacă.)
Acuma aştept să mi să vindece trupul. Că pentru un pişat mio luai ca pentru vro 10. John na venit pi la mine. (Îţ spun doar ţie jurnalule, dar mi-ar place ca John să vie, să mă vaza şi sal văz şi eu pe iel puţin, că mii gându la iel.)