Fiindca am fost prea prost ca sa sed la facultate de stat cum fac toate geniile, am decis sa-mi cumpar diploma. Cum la aprozar nu mai avea, am apelat la fratele Spiru. Maine am primul examen din anul cu numarul 2. Sa va explic cum sta treaba la examen. Vreo 80 de persoane, 60% din ele trecute bine de prima tinerete, majoritatea femei, grasute si bine hranite dau examen in acelasi timp. Tinand cont ca sunt vreo 60 de locuri in salile de examinare, intrarea la examen se face pe baza de… forta. Cine da mai repede si mai mult din coate, intra mai repede. Moshpit in toata regula. Dat fiind faptul ca doamnele doresc sa-si aminteasca de prima tinerete, implementeaza cu succes tehnicile folosite in liceu si aici. Copiute sub fusta, printuri minuscule de le citesti cu microscopul, caiete tinute pe genunchi. N-am nimic cu asta, dar mi se pare o imagine penibila.
Normal, inaintea examenului toata lumea trage o tigara palmat in spatele sediului.
Am vazut protestantii impotriva razboiului purtat in Fasia Gaza. Cei din Romania. Protestantii, care protestau, ca asta e meseria lor de protestanti, erau impartiti in doua tabere. Prima tabara era formata din palestinieni aflati pe teritoriul roman, cu cetatenie sau nu, nu i-am intrebat. Pe ei ii inteleg, au de ce protesta si este normal acest lucru. Nu ii inteleg insa pe romanii care erau printre ei. Romani get-beget, de la noi de-aici. Niste blonde, roscate, si baieti cu ochelari de soare. Ei protestau impotriva razboaielor din Fasia Gaza. De ce? Nu ma intrebati, sunt sigur ca 80% din cei de-acolo nici nu stiau de ce se desfasoara un razboi acolo.
Discutam cu cineva pe mesagerul iahu, care, acel cineva era “organizator de protest impotriva razboiului din Fasie”. Si am spus ceva de genul “deci voi sustineti terorismul. Gruparea Hamas e o grupare terorista care trebuie exterminata.” Raspunsul a fost urmatorul: “Ce grupare?”.
Bai oameni buni, stiu ca mor oameni nevinovati, imi pare rau pentru ei, dar nu mai protestati doar ca sa aveti motiv de tras chiulul de la scoala. Mai vedeti si voi ce se intampla pe-acolo, studiati problema.
Plus ca Romanica noastra n-are absolut nici o treaba directa cu ce se intampla pe-acolo. Doar ca sunt cativa romani prin zona. Prin orice zona a globului sunt cativa romani.
Probabil ca maine o sa primesc invitatii la voturi pentru sustinerea initiativei mai mult sau mai putin plauzibila a Rusiei de a ne face distribuitori de gaz pentru vecinasii nostri. O treaba foarte urata daca s-ar intampla as zice eu, dar voi explica situatia cu alte ocazii.
Am auzit o stire interesanta la TV. Niste indivizi pe un scutter au furat un lant de aur in valoare de 1800 euro de la gatul unui individ aflat pe strada. Probabil la inceput nu pare nimic spectaculos, dar precizez ca asta s-a intamplat pe 9 ianuarie, afara fiind o temperatura destul de scazuta, sub 0 grade Celsius. Eu cred ca individul praduit purta lantul peste gulerul gecii. Sa vada toti ce aur are el pe gat, mancat-as!
Dat fiind faptul ca sunt o jita care prefera sa faca mai putin decat nimic, am realizat avatarele Absolut. Doresc sa implementez o noua tendinta in publicitatea secolului XXI. Publicitatea invizibila. De aceea, puteti viziona trei variante ale avatarelor Absolut Invisible.

Dupa ce am petrecut probabil cel mai frumos revelion pe care il puteam petrece, vor curge un nou set de avatare. De data aceasta va fi vorba despre integrarea in Absolut. Cum ce Absolut? Absolut suedez de i-a uns pe petrecaretii din jurul meu pe gatlej. Pana ce s-au integrat asa de bine incat s-au gandit sa ne impartaseasca spiritul depravat care li s-a integrat sub cortex.
Oricum, ideea ramane aceeasi. Da dovata de demnitate si treci in genunchi!
pentru ca unii dintre noi sunt mai ZEN, trebuie sa avem si avatare ZEN!
Am cazut. Nici n-a dat bine prima zapada ca mi-am si intins burta pe jos. In fata magazinului, in ochii tuturor, cu un zambet tamp pe fata. Doar ce-mi cumparasem niste beri fara alcool, care, in momentul impactului s-au intins pe tot trotuarul. Am auzit trecatori spunand: “Dupa ce ca-i prost, mai e si treaz…”. Dubios a fost ca am reusit sa nimeresc astfaltul, nu zapada cum ar fi fost de asteptat. Am alunecat pe gheata, dar am ajuns pe astfalt. Dubioasa miscare as zice eu. Maine voi mai cadea cel putin odata, cel mai probabil. A inceput din nou sa ninga…
Dupa o asa noapte, ajung la inteleptele spuse ale Ancai. “Hai sa fim ZENNNN!!! Bleeeaaahhh”
In urma cu vreo 3 luni m-am lasat de baut. De atunci pana acum mi s-au adresat tot felul de intrebari si sfaturi privitoare la “noua mea orientare”. Fac un mic rezumat mai jos:
- De ce? (tatal meu, seful meu, colegii, prietenii)
- Iei pastile? (seful meu)
- Lasa ca te aducem noi pe drumul bun. (seful meu)
- Mai tii minte cand… A.. nu mai tii minte, ca nu mai bei. (un prieten)
- Erai mai amuzant cand beai. Acum parca n-ai nici un farmec. (Iama)
- Cu tine nu face omul treaba. (seful meu)
- Sa mai vii cu baiatul asta cand poate sa bea. (un amic al sefului meu)
- Iti dai banii pe suc si bere fara alcool aiurea. Ii dai degeaba. (un coleg)
Azi m-am dus si eu ca orice calarasean, sa-mi fac cumparaturile in PIC. De la baraca din coltul blocului, la ditamai hala de n-shpe metri patrati, este diferenta. Acum, sa ia si Decebal un cado’, doua. Un cadoul l-am ales pentru cineva care nu are cd-player la masina, asa ca i-am luat o super scula, care are si mp3 player, facut de niste chinezi priceputi pe un vapor aflat in deriva. Al doilea cado’ fu luat de la foto-video, un aparat foto, ieftineala, sa scap repede. Am asteptat vreo 15 minute langa standul cu aparatele foto, poate-poate o veni cineva sa ma ajute. N-a venit nimeni. M-am dus sa achit super scula. In timp ce-mi scria factura o intreb pe duduie:
- Auzi, aici nu vindeti si aparate foto?
- Ba cum sa nu, la standul acela (si arata cu degetul, ca altfel nu arata nici pe o parte, nici pe alta)
- Pai nu sunt doar de expozitie? Ca m-am invartit in jurul standului vreo 15 minute.
- Va ajuta colegul meu. Si iar arata cu degetul spre un baiat pricajit, imbracat cu o uniforma rosie de clasa a 5-a.
A terminat factura si am fugit sa prind scolarul. L-am cautat ceva, dupa care am dat de el. Era la raionul de jucarii. L-am luat de-acolo si l-am dus, spunandu-i ca vreau ieftineala aia de aparat foto.
-Asteptati putin, trebuie sa vina cei de la paza, sa descuie depozitul, ca sa vad daca mai avem modelul acesta.
Astept vreo 5 minute, vine paza, descuie, n-aveau modelul. Se ofera pustiul sa-mi vanda aparatul expus, am refuzat si l-am pus sa caute alt model in banii aia. Pana la urma am gasit, stat iar la coada la duduia care face facturi. Amuzant a fost ca, duduia, cu toate ca am trecut pe la ea cu 10 minute inainte, m-a intrebat iar: “Aveti card de fidelitate?” “NU!”
Plecat, indreptat spre “Standul de proba”. Unde mi se oferea garantia. Acolo, alta coada. Astept.
Mi-am spus in gand “uite ce bine, mi le si probeaza”.
Nu-mi termin ideea, ca mi-o si taie o domn’şoară.
- Acestora nu le putem face proba, va dam garantie doar.
- Adica imi dati garantie pe produse chiar daca nu stiti daca funcţionează.
- Funcţioneaza cu siguranţă, doar sunt noi.
- Dar nu sunt sigilate. Si-i arat cutiile nesigilate.
- Nu stiu, nu le putem proba.
- In regula, faceti-mi garantia.
In timp ce-mi scria garantia, am apucat sa bag bateriile din dotare in aparatul foto. Si i-am tras domn’soarei o poza.
- Vedeti, se poate testa.
- Da.
Ma gandeam sa ma duc si sa incerc mp3-ul la masina, dar m-am abtinut.
Mi-au facut garantia si am plecat.
Cand am iesit m-am uitat la ceas. Era 12.10. Am intrat in PIC pe la la 9.30. Am pierdut 3 ore pentru doua cadouri. Venisem hotarat ce sa cumpar, asa ca timpul de gandire nu l-am pierdut acolo.
“E bine ca le gasesti pe toate intr-un loc” imi spune un amic. Da, e bine. Maine ma duc sa fac si cumparaturile pentru Craciun. Cred ca ne vedem dupa sarbatori…