De ce mi se par sărbătorile un mare fâs

Dintr-un motiv sau altul, sărbătorile mă cam morocănoşesc. Să vorbim puţin despre lucrurile care mi se par penibile şi de prost gust în preajma acestor momente pline de însemnătate pentru poporul român:

mesajele – ce regulă biblică spune că un mesaj plin de gânduri bune trebuie sa fie kilometric şi să conţină anumite cuvinte clişeice, cum ar fi: lumină, gânduri, etc? Ce înseamnă până la urmă „fie ca lumina sărbătorilor să vă aducă…”. Ce naiba îmi poate aduce lumina? De ce nu îmi doriţi de-a dreptul „fie ca tu să fii sănătos şi fericit…”? Îmi imaginez că cei care au inventat mesajele de genul ăsta, au amestecat într-o căciulă bileţele care conţineau cuvintele „sănătate”, „fericire”, “noroc”, “bani”, “urez”, “lumină”, „sărbătoare”, „sfântă”, după care le-au extras şi le-au pus pe hârtie pentru a realiza magicele urări.
telefoanele – ştiţi chestia cu sunatul cuiva la ora 00.05 în noaptea de Revelion? Chiar nu ne-am dat seama, de câţiva ani, că acest lucru nu funcţionează niciodată? Îmi şi imaginez angajaţii unei reţele de telefonie mobilă, adunaţi în jurul unui ecran după ora 00.00, stând şi râzând la datele care se desfăşoară cu repeziciune: „Iar încearcă idioţii să deie telefoane…” Ai mai multe şanse să vii să-mi spui urările în faţă, decât să reuşeşti să mă suni…
traficul şi îmbulzeala – exact în perioada asta şi-a amintit toată lumea că trebuie să cumpere făină şi ulei. Înţeleg să fie cozi la carmangerie şi la cofetărie. Dar sunt cozi peste tot. Majoritatea lucrurilor care se cumpără în această perioadă puteau fi cumpărate lejer cu vreo lună sau chiar două în urmă.
colindătorii – dacă trăiam într-un sătuc izolat, în care ne păstrăm tradiţiile şi obiceiurile, înţelegeam să vină colindătorii. Aici mă trezesc la uşă cu trei mucoşi, dintre care doi sunt ţigani. Ei care cântă un colind învăţat pe de rost în timp ce-mi flutură în faţa ochilor un băţ cu flori pe el. Eu oricum văd în Crăciun motiv de băută şi mâncat cârnaţi. De ce îşi fac colindătorii impresia că mă bucur când îi văd?
popa – ei bine, popa nu este un simplu colindător. El este „the one”. Colindătorul colindătorilor. Un fel de Godfather al colindului. El este mai presus de lege, de orice. El nu cere voie. El se pune pe cântat şi-ţi intră în casă. Nici un „pot să intru”, nimic. El intră direct. Dar cine mama mă-sii îi permite să-mi încalce proprietatea. N-am auzit de vreun popă bătut şi arestat pentru încălcarea proprietăţii, dar încă mai e timp.

Pentru a termina într-o manieră mai „creştină”, vă doresc tuturor un Crăciun fericit şi un an nou mai bun.

Zgârietura la români

Acum cateva zile am avut un incident oarecum nefericit în trafic, mai exact, am atins maşina unui alt participant la trafic. Vina a fost bineînţeles a celuilalt, pentru că a stat în calea nebunului. Daunele lui: un stop spart, daunele mele, portiera puţin înfundată şi bandoul smuls. A doua zi, la constatare, nenea de la asigurări îmi spune “vă costă vreo 500 de lei să o reparaţi…”. Eu i-am zis “hăhăhă, păi nici nu mi-a trecut prin gând să o repar”. „Ei, e cam urâtă aşa, ar trebui să o reparaţi”. Bandoul l-am lipit, am observat că vopseaua n-a fost zgâriată, am trecut peste, fără să dai nici un leu la vreun service. În concepţia mea de ruptă din soare, nu văd de ce aş da bani pentru a repara o chestie atât de minoră. Adică, dacă mă uit în oglindă, aş putea repara ceva la mine mai degrabă. Puţin chit pe chelie, niste şmilgher pe burtă, etc.
Până la urmă de unde obsesia asta cu “nici o zgârietură”?
Aţi observat ce afectaţii sunt unii homo sapiens pentru că au o zgârietură pe maşina? Păi dacă aveau de gând să-şi păstreze autovehiculul în starea iniţială, de ce naiba îl mai conduc? Să-l lase în garaj, ca sunt şanse mai slabe să-l zgârie.
Ameninţările privitoare la zgârierea maşinii mi se par puerile. „Băi, îţi găseşti maşina zgâriată”. Aşa, şi? Care e treaba cu zgârietura? Înţeleg ameninţarea dacă îmi spui că-mi iei roţile, asta ar fi nasol. Dar cu ce afectează o zgârietură armonia din viaţa mea?
N-am auzit pe nimeni să spună că a găsit zgâriat un lucru mai de preţ decât maşina. Aş înţelege situaţia atât de “gravă” dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune cu ochii în lacrimi „Uăi, să vezi ce-am păţit ieri. Am ajuns acasă şi mi-am găsit nevasta zgâriată. Degetul inelar, de la tăiat cartofi. Ce ma fac?”

Sunt un anonim celebru

Azi am navigat pe unul din forumurile preferate şi am fost extraordinar de surprins să descopăr, la rubrica de bancuri, o chestie pe care o scrisesem cu ceva timp în urmă. Este vorba despre postarea aceasta. Pe deoparte sunt mândru să văd că îi place cuiva ceea ce scriu, însă sunt total dezamăgit să văd la sursă scris “primit pe mail”. Nu înţeleg de ce ai trimite un lucru pe mail şi ţi l-ai însuşi ca fiind al tău. Nu este foarte greu să fie specificată sursa. Problema nu se pune din cauza traficului de pe blog, ci din cauza imaginii pe care am vrut să o dezvolt acestui blog. De obicei, când citeşti unele articole de pe un blog, nu îţi dă prin minte să vezi şi data la care a fost scris acel articol, pentru că mi se pare normal să nu te intereseze. Însă, dacă vezi acel articol pe un blog mai mare decât cel pe care l-ai citit prima oară, automat, pe primul îl cataloghezi ca furăcios.
Pentru a vă face o idee despre cât de furat a fost acest articol, puteţi vedea rezultatul căutării pe google după prima propoziţie a acestuia aici. Cateva pagini bune în care absolut nimeni nu s-a gândit sa caute o sursa a acelui articol.
Acest lucru este altă dovadă a naivităţii şi prostiei mele, de a nu pune foarte mult accentul pe protejarea articolelor, însă voi face mult mai temeinic acest lucru de acum înainte.

De ce mi-aş dori să fiu funcţionar public (1)

Eu: Vă aduc documentele puţin mai tarziu, cand le iau şi eu de la beneficiar.
Jita de la primărie: Astăzi nu se poate, în vreo 30 de minute nu ne mai găsiţi, e ziua primarului…

Din acest motiv aş dori să fiu funcţionar public. Apar sărbători “legale” exact când nu te aştepţi.

Cum să fii ţăran online

Ştiu că vă aşteptaţi la încă un articol despre blogosferă, însă nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre Farmville de pe Facebook.
Cu acest joculeţ am făcut cunoştinţă de pe blogul Ralucăi.
Nu am fost prea încântat de idee, personajele mele preferate din World of Warcraft nu se găseau pe acolo, dar am hotărât să-l încerc.
În acest moment, discuţiile între angajaţii unei firme de proiectare se rezumă la: “Ai muls vaca?”, “Trimite-mi mă şi mie un porc”, “Culeg căpşunile!!!”.
Sunt un ţăran online, de level 16 şi mi-am axat cultura pe zmeură şi bostan.
M-am prăpădit de râs când am văzut că vacile maro dau lapte cu ciocolată.
Vă invit să-l încercaţi şi voi.

Shit sau căcat?

Mă uitam astăzi cu jumătate de ochi la o emisiune idioată de pe Prima. Virgil Ianţu îşi bătea pula de un cuplu, punându-i să alerge tot oraşul să descopere chestiile pe care le-a ascuns el prin diferite locuri pentru suma de 10.000 de lei, din care tot mai scădea ca să le spună pămpălăilor indicii. Cuplul, surprinzător, era format dintr-un el şi o ea. El simţea nevoia să-şi exprime nemulţumirile şi folosea următoarele cuvinte: “shit, fuck”. E mişto, înjurăturile, daca sunt pronunţate în altă limbă, nu mai sunt înjurături.
Abia aştept să văd un chinez naturalizat cum apare la televizor şi spune: Te traes bahtalo!

Ultimul articol Eu vs. FTW

Ăsta este ultimul articol pe care îl scriu referitor la ftw.ro. Cum cineva bine a precizat, s-au cam născut articole eu vs. ftw cam aiurea. Am menţionat în momentul schimbării din blogoree în ftw că nu mai vreau să mă promovez acolo, însă, din păcate, mi-am încălcat promisiunea. De această dată voi avea grijă să nu se mai întâmplă ecest lucru, din următoarele motive:
1) Nu pot posta comentarii la articole. Mă stresez ca idiotul să le scriu, de apărut nu apar nici să le rog frumos. Probabil am uitat să pup un cur de moderator… Un exemplu concludent este acest articol, căruia i-am dat un răspuns în care-i spuneam că dacă se prezintă cineva doar cu actele respective la primărie, nu va obţine certificat de urbanism, atât mai puţin autorizaţie de construire.
2) Regulile se aplică pentru oricine, mai puţin pentru ăi mai tari din blogosferă. Astăzi, zoso, avea peste 10 voturi printr-o postare la un link ce conţinea o imagine şi o descriere anemică, de 5 cuvinte, din care nu îţi puteai da seama despre ce este vorba;
3) Regulamentul impune că articolele politice n-au ce căuta acolo. Mi se pare o ipocrizie, mă aştept ca mâine să apară o altă “lege” prin care să se interzică articolele despre maşini de exemplu;
4) Mentalitatea moderatorilor este ceva de genul: “Nu ne place, nu băgăm”. Poate că mulţi ar dori şi un căcat de explicaţie pentru ştergerea unui articol. Că se bat cap în cap ideile “Prin termenul de ’’articol’’, unii înţeleg orice poartă un titlu. Totuşi, un simplu clip video embedduit de pe Youtube nu este articol. (Personal, consider o excepţie situaţia în care acel clip este realizat de cel ce îl propune şi este evidentă strădania sa în a transmite informaţii valoroase.Chiar şi aşa, un comentariu la obiect nu poate dăuna. Orice altceva este sortit ştergerii.) În aceeaşi categorie se încadrează ’’aforismele’’, două rânduri ce se vor foarte profunde dar nu reuşesc decât să dezvăluie impotenţa intelectuală a bloggerului respectiv ce speră să câştige vizite cu efort minim”.
Adică, eu, dacă promovez “strădania” altcuiva în a realiza un videoclip nu sunt ok, dar dacă şi-o promovează singur, e cel mai tare.

Aşa că, cu toate că a fost un site mişto, v-aţi batut joc de el şi încă o mai faceţi. Am povestit motivul pentru care scriu pe blog. Promovarea prin site-ul vostru comunist nu mă bucură cu nimic.

Damian&brothers la Călăraşi, un mare fâs

Nu sunt un mare admirator al spectacolelor organizate în pre-campanie de edilii oraşului, însă, de această dată, mi-a fost atrasă atenţia de o singură trupă: Damian&Brothers.
Prezent la cântarea lor, am rămas, din păcate, dezamăgit. Nu au venit cu toată trupa pe scenă, iar comunicarea cu publicul a fost cam zero. Să nu mai menţionez faptul că o piesă a fost dedicată “minunatului” primar al Călăraşiului. Mişcarea scenică a fost cam zero şi ea, excepţie făcând vocalistul, care era singurul care părea că se distrează. În schimb, am văzut un baterist pe care vroiam să-l văd live de mult timp şi un bassist care nu prea se aude pe album, dar, la cei maxim 18 ani pe care îi are a reuşit să ţină toată trupa în spate.
Damian, mai grăsuţ decât îl ştiam, a cântat cu un mare sictir şi nu s-a atins de nai din păcate…

Bătrâneii şi tocmeala

Am tot observat că bătrâneii iubesc tocmeala. Am văzut cazuri de persoane în vârstă tocmindu-se peste tot. La magazin, la piaţă, chiar şi la o firmă care montează interfoane.
Cum sunt plin de idei, am o soluţionare şi pentru această problemă. Preţuri mai mari cu 20% pentru persoanele trecute de 55 de ani şi angajaţi instruiţi special în arta tocmelii.
Scenariul este următorul:
(07.00 – magazin universal, gol, o bătrânică, trezită cu noaptea în cap, incomodând puţin angajaţii care doar ce au deschis magazinul. Alege de pe raft o pâine mai coaptă şi se prezintă la casă, unde o aşteaptă o angajată căreia gândurile îi sunt încă rămase la perna pufoasă cu care a împărţit patul).
- Bună dimineaţa, o pâine, 1,5 lei, cu 20%, 1,8 lei doamnă. Altceva?
- Cam mult doamnă, la magazinul Gicuţei pâinea e 1,2 lei.
- Doamnă, mai las din preţ, 1,6 lei, ultimul preţ, are 400 de grame!
- Maică, nu mai laşi un leu, n-am, am pensia mică, medicamente, iar dacă o cântăresc îmi cam dă cu virgulă…
- Mai las, 0,1 lei, nu mai mult. 1,5 lei ultimul preţ!
- Vă mulţumesc!
(Bătrâna îşi face loc printre angajaţii care aşează produsele pe rafturi, cu un zâmbet ironic, mulţumită de reducerea obţinută)

Eşecuri blogosferice 4: Noul sistem de vot pe FTW.ro

Se pare că FTW.ro s-a hotărât să ne arate care e de fapt treaba cu dânsul. În urma introducerii sistemului de votare sub anonimat, acum avem sistemul de votare unic. Adică avem o singură opţiune de vot. Astfel, moderatorii aleg, în urma discuţiilor, articolele care vor merita “săgeata-n sus”. Aici nu mă refer la votul din partea lor, ci la butonul propriu zis. Azi, fiind o zi plină de articole idioate, toate au numai “săgeata-n jos”.
Articolul referitor la campania celor de la Microsoft în schimb, este foarte apreciat. Butonul “săgeata-n jos” în acest caz, nu mai are nici o utilitate.

Editare mai târzie: În acest moment, butoanele şi-au făcut apariţia.