Sânii – catalogări şi manuale de utilizare

Sânii reprezintă un accesoriu amplasat de ‘mnezău la îndemâna bărbatului, adică pe pieptul femeii. Locaţia este aleasă cu grijă, intuitiv. Aceştia apar în jurul vârstei de 14 ani şi dispar pe la 49. Ei înca mai există şi după 49 de ani, însă nimeni nu mai doreşte să îi vadă. Din acest motiv, îşi modifică utilitatea, devenind un accesoriu inutil. Aceştia au diferite forme şi dimensiuni. Un alt accesoriu există pe sân, acesta este numit sfârc, aluniţă, butonaş, şurubel.

Sânii se împart în mai multe categorii. Vom încerca o enumerare categoriilor importante:

Sânul jucăuş – de mărimea şi duritatea unei lămâi, acest sân are mereu chef de joacă. Asemănarea cu lămâia există şi în cazul sfârcului, micuţ şi tare, indiferent de condiţiile climatice sau de excitarea femelei. Amplasarea sa este realizată numai pe corpul femeilor slăbuţe, cu corp aproape perfect.
Denumiri populare: jucăuşul, lămâia, mandarina, piersicuţa.
Utilizări: nu pot reprezenta un punct de sprijin pentru bărbat. De asemenea nu pot susţine pahare, sticle, pachete de ţigări, etc. Nu au o utilitate prea bine definită, însă unii susţin că pot fi folosiţi pentru exerciţii fizice.
Vârsta femelei care îi poartă: între 16 şi 22 de ani.
Expresii: „ia uite ce jucăuşi are panarama asta”, „sunt coapte mandarinele?”

Sânul “Einstein” – de orice mărime, acest sân iese în evidenţă datorită părului din jurul sfârcului. Femeile care îl poartă încearcă să vadă până în ce punct pot păcăli bărbatul sau doresc o coafură retro chiar şi în această zonă a corpului. Nu există “nu am observat că am păr pe sâni”, până la urmă sunt două chestii care îţi ies din corp şi dacă laşi puţin privirea în jos îi poţi vedea!
Denumiri populare: Einstein, Hittler, bărbosul, lipoveanul, mustăcioară.
Utilizări: pot reprezenta un motiv pentru ca bărbaţii să nu vor să facă sex cu voi. De asemenea, pot fi utilizaţi de prietene sau soţi pentru anumite experimente pentru o coafură nouă.
Vârsta femelei care îi poartă: între 16 şi 49 de ani. Există şi după 49 de ani sau nu. De obicei părul creşte şi permit o viziune prea bună asupra sânului propriu-zis.
Expresii: „ şi când s-o sărut mai jos, ce să vezi??? Einstein frate…” “ mi-a intrat un fir din bărbos în gură, foarte aiurea senzaţie…”.

Sânul elefant – o măsurătoare exactă nu poate fi executată de oameni neinstruiţi. Sunt nişte imensităţi. Sfârcurile, în aceste cazuri, nu se deosebesc decât prin culoare de sân. Ca şi consistenţă, “fleaşcă” e cuvântul de ordine. În cazul bălăngănirii, descriu o mişcare ce poate tinde spre infinit. Un perpetuum mobile în adevăratul sens al expresiei. Sunt purtaţi de femeile a căror greutate este direct proporţională cu înălţimea. Raportul trebuie să fie mai mare sau egal decât 2/1.
Denumiri populare: pepeni, bidoane, damigene, elefanţi, lăprărie.
Utilizări: jucării pentru bărbaţi, cine nu este fascinat de un perpetuum mobile? Pot fi folosiţi şi pentru alăptarea animalelor din curte. De asemenea, aceşti sâni pot sfărâma unele obiecte, de diferite dimensiuni.
Vârsta femelei care îi poartă: 25-49 de ani.
Expresii: “uite bidoane la aia!!!” “lăptărieeeee!!!” “lăptăreasooooo”.

Sânul downtown – sâni de mărime medie, însă fără vlagă. În multe cazuri sunt rezultaţi în urma slăbirii bruşte a femeii. Astfel, rămân nişte bucăţi de piele care atârnă, câteodată chiar până în zona genunchilor. De obicei sfârcurile acestor sâni sunt lunguieţe. De asemenea, sânul downtown poate rezulta din majoritatea celorlalte tipuri de sâni.
Denumiri populare: fleaşca, şosete, uscaţii, coaie.
Utilizări: pot fi folosiţi ca press papier sau ca un punct de sprijin pentru bărbaţi. În anumite cazuri, s-a semnalat utilizarea lor pentru bungee jumping.
Vârsta femelei care îi poartă: 35-49+ ani. Sânii aceştia încep să devină neinteresanţi din momentul apariţiei. Astfel, perioada de la care bărbaţii sunt neinteresaţi de ei scade frecvent sub vârsta de 49 de ani. Nu se poate stabili o vârstă clară la care apar, deoarece nu sunt cunoscute cazuri de bărbaţi care au putut să relateze detaliat întâlnirea unor astfel de sâni.
Expresii: “a…a…avea fleoşcăituriiii…..” „nu pot, nu pot spune cum arătau, erau ca două… nu vreau să vorbesc despre asta!”

Sânul pepenaş – de mărimea unui pepenaş de mărimea unei portocale mai mari, acest tip este catalogat de peste 80% dintre bărbaţi drept „sânul perfect”. Tare, cu sfârcul bine definit. Nu poate fi cuprins în mână, dar lasă impresia că dacă am avea degetele cu 1 cm mai lungi l-am putea cuprinde. De obicei aceşti sâni sunt purtaţi de femei de succes, care reuşesc în viaţă.
Denumiri populare: minunaţii, perfecţii, inimaginabilii.
Utilizări: promovări, obţinerea de moşteniri de la persoane cunoscute sau nu. Pot susţine sticla de bere, pachetul de ţigări, bricheta.
Vârsta femelei care îi poartă: nu contează. Nimeni nu a întrebat vreodată o femeie cu astfel de sâni ce vârstă are.
Expresii: “era perfectă”, “cred că m-am îndrăgostit”, „îi voi da o mărire de salariu”

Sânul piept – de nici o mărime, este un sân format dintr-un sfârc. De multe ori, este mai mic decât o ţâţă de bărbat şi mai mare decât o boabă de piper. Sunt purtaţi cu mândrie de profesoare şi femei de ştiinţă. Interesul bărbaţilor pentru acest tip de sâni este egal cu interesul bărbaţilor pentru produsele de îngrijire a tenului.
Denumiri populare: invizibilul, aluniţa, boaba de orez.
Utilizări: n-ai cu ce…
Vârsta femelei care îi poartă: 0-49 ani. Peste 49 de ani, femeile care îi poartă pot fi uşor confundate cu bărbaţii de 60 de ani.
Expresii: “am crezut că este bărbat la început”, “unde i-ai ascuns duduie?”, “ohoho, ţâţoasă mică (ironie)”.

Sânul puzzle – purtaţi de femeile a căror greutate a depăşit de mult limita bunului simţ, aceşti sâni sunt greu de găsit. Existenţa unor sfârcuri confundate cu sânul, având aceeaşi culoare şi neieşind decât prin nişte protuberanţe de mărimea unui bob de mazăre (turtit) în relief, îngreunează şi mai mult găsirea lor. Din cele 4 perechi de sâni care se pot observa pe pieptul şi pe burta femelei supraponderale, bărbatul trebuie să descopere perechea adevărată. De multe ori femeile organizează jocul “găseşte sânul” pentru a testa vigilenţa bărbatului. Bărbatul are 3 încercări de a descoperi un sân adevărat. Dacă îl găseşte, va primi o porţie de slănină cu ceapă.
Denumiri populare: sâni-de-scroafă, scrofişorii, grăsuţii, cei-şapte-fantastici.
Utilizări – distracţie (jocul “găseşte sânul”), puteţi păcăli porcii orfani cu o mamă de schimb.
Vârsta femelei care îi poartă: 23 – 49 ani. Peste 49 de ani, devin super-sâni-downtown.
Expresii: “l-am găsit din a 2-a!!!”, „scumpo, te tăiem de Crăciun?”

Nu am luat în calcul orientarea sânilor, acest lucru va face obiectul altui studiu amănunţit.

Recomand cu căldură huse.ro

Huse.ro este site-ul unei firme din Arat care se ocupă cu producerea de huse auto pentru diferite tipuri de căruţe. La început am fost puţin sceptic, dar până la urmă m-am gândit, ce dracului, odată îşi ia omul huse.
Am făcut comanda, 250 de lei a făcut toată afacerea. Mai scumpe decât husele din bazar, dar merită fiecare bănuţ datorită calităţii.
Am şi o maşină mai ciudată, cel de la care am cumpărat-o a uitat să-mi dea două portiere, aşa că am pe scaunele din faţă mânere pentru a rabata scaunele. Făuritorii huselor magice au ţinut cont de acest lucru, au făcut găurele cusute pe margine în zona respectivă, ceea ce este minunat. De asemenea, am găuri cu arici şi în zona pungilorcuaer din scaune, astfel, am mai puţine şanse să mor repede.
Sistemul de prindere nu este clasic. Există şi şnururi, dar şi sistem click-clack, ca la ghiozdane. Un lucru foarte frumos.
Există mii de moduri în care vă puteţi configura husele. Culoare, materiale, tot ce vrei.
Am aşteptat vreo lună realizarea lor, însă am înţeles că altora le-au venit mai repede. Dacă vreţi o husă de calitate, îi recomand din tot sufletul.
Nu am fost plătit să scriu articolul ăsta, doar am rămas plăcut surprins de calitatea produselor oferite de această firmă.

Suntem o oală de zâmbăreţi

Folosesc mesagerul iahu de vreo 5 ani. De atunci am devenit o faţă galbenă. Câteodată zâmbăreţu’, uneori plângăciosu’ ba chiar vomitătoru’ în zilele proaste.
Personalitatea din spatele tastaturii este o pură ficţiune. Cui îi pasă cine eşti, când îţi arăţi fericirea în felul acesta: :). Eşti un amuzant din start, chiar dacă eşti un pulărău virgin cu coşuri pe 80% din suprafaţa corpului.
Eşti amuzant, mă faci să fiu o faţă zâmbăreaţă care râde şi face rotocoale pe monitor. Mă superi, mă faci roşu de îmi plesnesc timpanele.
V-aţi gândit cum ar arăta corpul feţei zâmbăreţe? Cum ar fi dacă ar fi un gras, cu urme de muştar pe tricoul galben, neschimbat de o saptămână? Aţi mai zâmbi suav când vedeţi un zâmbăreţ că apare pe ecran? Eu nu. Dacă analizăm zâmbăreţii, nu aş vedea alt corp. Forma rotundă a capului îl dă de gol. Bine, şi oamenii-băţ au capul rotund, dar ei nu fac parte din povestea noastră în aceste clipe tulburi. Pot pune pariu că zâmbăreţii sunt nişte graşi care mănâncă şaorma. Chiar mai pun un pariu. Mănâncă şaorma moca. Eu dacă aş fi şaormar, aş da şaorma moca zâmbăreţului. Cât timp nu face pe vomitătoru’.
Cu riscul de a cita o paraşută clasică: “pe internet eşti cine vrei”

Decebal legiuitorul (II)

“Conflictul” s-a rezolvat amiabil în cele din urmă, eu mi-am mutat masina, el şi-a mutat masina si totul a fost ok. În acest mod am făcut un serviciu comunităţii, obţinând un loc de parcare. Vedeti? Se poate şi fără pumni.

Decebal legiuitorul

Pentru ca sunt un fel de Chuck Norris de Călăraşi, m-am gândit să fac dreptate în spatele blocului. Am găsit vecinul cu BMW parcat pe de-a-ndoaselea. M-am gândit că aşa trebuie să fac şi eu, aşa că mi-am conformat şi eu grăsuţa la noile “tendinţe”.
Ideea este că băiatul cu BMW-ul aşteaptă ca mama şi tata să vină de la muncă, aşa că s-a gândit să le oprească şi lor 3 locuri de parcare. Din păcate s-a ales cu o maşină blocată. Îl aştept să acţioneze, o roată desumflată, un telefon la poliţie (da, în această situaţie aş putea primi o amendă usturătoare, dar presupun că şi organul ar putea înţelege motivul supărării mele) sau o piatră în parbriz.

Românul are după ce bea apă

…după medicamente

Luna patrata

FTW!!!

Abrevierea de mai sus reprezinta, in lumea gamerilor, “For The Win”. O încurajare a minţilor obosite. În ultimul timp observ abrevierea utilizata peste tot. De cele mai multe ori în contexte total prosteşti. Cel mai mult m-a deranjat schimbarea denumirii site-ului pe care se promoveaza articole de pe bloguri, din “blogoree” în “FTW”. Am intrat, m-am uitat ca prostul, am ieşit şi mi-am spus că nu mai calc pe colo. Câtă minte îţi trebuie să schimbi un nume ca blogoree, nu nume care chiar descria bine ce se întâmplă pe-acolo, într-o abreviere din lumea jocurilor. Mă aştept să găsesc un site despre jocuri video când accesez ftw.ro, nu articole de pe bloguri. E ca şi cum aş câştiga eu la tombolă firma Pepsi şi i-aş schimba numele în Gogobugjuice.
Normal, schimbarea este previzibilă, doar nu e frumos ca noul administrator să se laude prietenilor lui virtuali: “Uite, vezi tu blogoree.ro, am grijă de sait, că Eugen s-o dus…”. Preferă să spună: “Uite, ftw.ro, pe-asta l-am făcut de la 0, că Eugen a făcut o prostie şi eu sunt kewl!”.

M-au prins

M-au prins, m-au taxat. 120 de lei in 48 de ore, 82 km/h in localitate.

Investiţii ideologice româneşti

INVESTÍŢIE, investiţii, s.f. 1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obţinerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume şi a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.:

CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♢ Expr. Cum am cumpărat-o, aşa o vând = cum mi s-a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. Fig. A câştiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.

Mă amuză şi în acelaşi timp zgârie pe ureche când aud pe cineva făcând “o investiţie”. Aud aproape zilnic texte de genul “Am făcut o investiţie bună cu maşina asta (n.m. personală)”, precum şi multe altfel de propoziţii, toate având în comun un singur cuvânt, “investiţie”. Conform DEX-ului şi nu în ultimul rând a logicii, cumpărarea unui produs care nu aduce beneficii materiale în urma cumpărării sale nu poate fi considerat o investiţie, ci o cumpărare sau o achiziţionare.
De exemplu, unui autoturism, îi scade valoarea cu aproximativ 30% odată ce părăsim dealerul.

Lucrurile pe care le-am explicat mai sus sunt lucruri simple, care nu spun mare lucru, însă consider că unii chiar cred ceea ce spun. Chiar consideră plătirea unei sume de bani pe un produs care nu produce nimic “o investiţie”. Putem vorbi de o aşa zisă mentalitate “românească”. Cu toate că nu îmi place generalizarea geografică sau etnică, în cazul de faţă consider că se potriveşte.
Aşa zisele investiţii pot fi considerate investiţii, însă pe plan spiritual. Majoritatea românilor au dorinţe foarte păguboase.
În ordine, cred că aş putea enumera:
a) un telefon şmecher;
b) haine “de firmă”;
c) o maşină scumpă;
d) un apartament în cea mai bună zonă a oraşului;
e) un teren liber şi intravilan şi finanţare pentru construirea unei locuinţe “pe pământ”;

Voi defalca punctele de mai sus:

a) un telefon şmecher – primele telefoane mobile erau foarte mari şi grele. A urmat o perioadă în care au apărut telefoane mici şi scumpe. Toată lumea şi le dorea. Lucrurile au evoluat, au apărut sunetele polifonice, telefoanele cu cameră, mp3, 3g, wlan, etc. În România se vând excelent telefoanele foarte scumpe. Mitocănia ne îndeamnă să ne luăm un telefon multimedia şi să ascultăm muzică la el, fără căşti, pe stradă. Îl scoatem pe masă în baruri chiar dacă nu avem baterie, îl ţinem cât mai ciudat la ureche, cu cotul sus, într-o parte, cu mâna stângă la urechea dreaptă, în orice mod care poate influenţa privirile celorlalţi asupra minunăţiei de aparat. De asemenea, vom vorbi foarte tare la el, chiar vom ridica vocea foarte tare atunci când înjurăm. Chiar dacă telefonul citeşte pdf-uri, doc-uri, are un organiser impecabil, 3G, îl vom folosi doar pentru vorbit şi ascultat muzică. Ne vom da mari: “Am treige!” “-Il folosesti?” “-Nu!”.

b) haine “de firmă”. Eu sunt conştient că există firme care produc haine foarte bune, dar şi gama de produse este foarte variată. În România, găsim mereu asortate tricouri Adidas cu pantaloni de stofă Armani şi pantofi Converse. Nu merge. În ultimul timp observ tot mai mulţi “bălţaţi” pe stradă. Tricouri foarte urâte, combinaţii de culori complementare, fără pic de gust, însă semnul “Puma” de pe spate mă face să fiu invidios. Noi nu ne îmbrăcăm cu haine în care să ne simţim bine. Ne îmbrăcăm cu adidiaşi Adidas (nu am văzut în viaţa mea un adidas de la Adidas sau Reebok care să îmi placă), Pantaloni “de la Kenvelo” – sincer nu am văzut prea multe produse care să îmi placă la Kenvelo şi tricouri Puma. Nu îmi plac desenele cu animale pe mine, nu consider că mă poate reprezenta aşa ceva. Da, aş purta adidaşi Adidas dacă aş ieşi să alerg, am dat un plus la ceea ce am probat pentru comoditate. Dar nu m-aş duce la o întâlnire de afaceri cu aşa ceva. Aş părea snob.

c) o maşină scumpă – Chiar dacă vei plăti 70% din salariu pentru următorii 5 ani şi vei trăi în continuare pe spinarea vecinilor, Mercedesul din faţa blocului este un semn de bunăstare. Deja eşti în altă lume. Nu îţi spune nimeni: “Bună alegere ai făcut cu maşina asta scumpă, în primul rând pentru că vei avea prioritate peste tot”. Cu toate că nici majoritatea şoferilor nu vor şti asta, tu vei fi sigur că vei avea prioritate peste tot. Semnele “stop” şi “cedează trecerea” sunt pentru “tăranii cu Dacia”.

d) un apartament în cea mai bună zonă a oraşului. Chiar dacă locuieşti într-un oraş mic şi îţi schimbi locul de muncă odată pe an, cea mai bună alegere este un apartament foarte aproape de zona în care lucrezi în acest moment. Străbaţi oraşul în 10 minute şi ajungi foarte repede dintr-un loc în altul din cauza traficului uşor, dar tu trebuie să ai casa aproape de locul de muncă. Există 50% şanse ca următorul loc de muncă să fie foarte departe de apartament, dar nu contează. Tu cumpără-l, chiar dacă te costă dublu decât într-o zonă mai bună. Oricum, zonele se cam schimbă de la o zi la alta în oraşele micuţe, aşa că o asemenea “investiţie” îţi va aduce, mai mult ca sigur, câştiguri negative în viitor.

e) un teren liber şi intravilan şi finanţare pentru construirea unei locuinţe “pe pământ”. În România, persoanele fizice construiesc mult mai mult decât societăţile. Mi se pare o impertinenţă. Nu percepem că putem cumpăra locuinţe deja construite. În plus, proiectele propuse de arhitect sunt “pentru proşti”. Acesta este motivul principal pentru care vă apar vecini care vă iau toată priveliştea. Acesta este motivul pentru care, în zone cu multe construcţii vechi, cu nivel de înălţime maxim P+1, apar căsoaie cu turluţe şi cocoşi.

Am început dintr-un loc şi am terminat în altul, oricum, ideea este că mi se pare imposibil să nu utilizez anumite clişee de genul “mentalitatea românilor”, sau “românilor le place să…”, clişee care încă mi se par aiurea, auzite din partea altcuiva.