Suntem o oală de zâmbăreţi

Folosesc mesagerul iahu de vreo 5 ani. De atunci am devenit o faţă galbenă. Câteodată zâmbăreţu’, uneori plângăciosu’ ba chiar vomitătoru’ în zilele proaste.
Personalitatea din spatele tastaturii este o pură ficţiune. Cui îi pasă cine eşti, când îţi arăţi fericirea în felul acesta: :). Eşti un amuzant din start, chiar dacă eşti un pulărău virgin cu coşuri pe 80% din suprafaţa corpului.
Eşti amuzant, mă faci să fiu o faţă zâmbăreaţă care râde şi face rotocoale pe monitor. Mă superi, mă faci roşu de îmi plesnesc timpanele.
V-aţi gândit cum ar arăta corpul feţei zâmbăreţe? Cum ar fi dacă ar fi un gras, cu urme de muştar pe tricoul galben, neschimbat de o saptămână? Aţi mai zâmbi suav când vedeţi un zâmbăreţ că apare pe ecran? Eu nu. Dacă analizăm zâmbăreţii, nu aş vedea alt corp. Forma rotundă a capului îl dă de gol. Bine, şi oamenii-băţ au capul rotund, dar ei nu fac parte din povestea noastră în aceste clipe tulburi. Pot pune pariu că zâmbăreţii sunt nişte graşi care mănâncă şaorma. Chiar mai pun un pariu. Mănâncă şaorma moca. Eu dacă aş fi şaormar, aş da şaorma moca zâmbăreţului. Cât timp nu face pe vomitătoru’.
Cu riscul de a cita o paraşută clasică: “pe internet eşti cine vrei”