Tutunoasa – i'm lovin' it!

Am incercat de vreo 20 de ori sa ma las de fumat. Totul a inceput la cateva zile dupa ce m-am apucat. Nu pot. Iubesc tutunoasa. Imi place s-o simt dimineata cum imi mangaie buzele somnoroase. Imi place cand imi arunca un val de fum in ochi, ma impresioneaza pana la lacrimi. Nu e problema ca nu pot. De putut as putea eu. Dar nu vreau. Imi place prea mult fumatul. O fosta prietena mi-a spus ca imi da un aer de superioritate intelectuala. Dracia dracului… De-atunci fumez cat de des pot. Cum pic de prost in fata cuiva, ii arat degetul aratator, indreptat inspre cerul albastru, dupa care imi scot o tutunoasa din buzunar. O aprind si il intreb cu dispret: “Ce ziceai nenea?”.

Acum pe langa faptul ca nu vreau sa ma las. Mai intervin si mamiferele din jurul meu. Care, de cum le spun ca vreau sa incerc din nou sa ma las de fumat. Vad un motiv de a-mi aminti in continuu cat de tare-i tigara-n gura cu cafea-n ceasca, eventual mai si trag si-mi sufla in ochi fum si-n nari miros de cepsoara pe care au halit-o goala la micul dejun.

De lasat mi-am dat seama ca nu pot. Plasturi cu tutunoase-n ei nu cred ca voi folosi. Eu nu am incredere in lucrurile care stau lipite de mine, dar se pot detasa.

Mi s-a facut pofta de ea doar scriind aberatia de mai sus.
Ma asteapta aprinsa in patutul ei…